Informații interesante despre Biblie și creștinism
Știi ce-i ciudat? În toată Biblia nu găsești nici măcar UN verset care să-ți spună să te temi de Satan. Nimic. Zero. De parcă nici nu ar exista. În schimb, despre frica de Dumnezeu? Păi, e plin: Leviticus 25:17, Isaia 33:6 sau Ecclesiastul 12:13. Și mai sunt vreo 100 de trimiteri din astea. Parcă cineva încearcă să ne transmită ceva…
Preferata celor care vor poezie, mister și o doză bună de misticism cu gust de tămâie. Aici nu mai avem doar un predicator din Galileea — avem Logosul etern, lumina lumii, sursa vieții veșnice. Sună grandios, nu? Ei bine… nu a fost scrisă de apostolul Ioan. Și nici de vreun martor ocular.
Ce spune Biblia, nu popa Când auzi că „Vechiul Testament nu mai e valabil”, amintește-ți: NU Biblia spune asta, ci tradiția. Hai să vedem adevărul gol-goluț.
Creștinismul de azi arăta atât de străin de scena galileeană încât, dacă apostolii ar reveni, probabil ar lua primul tren spre Nazaret, confuzi și dezamăgiți. Dintr-o mișcare simplă, centrată pe „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24), am ajuns între timp la lemn pictat, cutii poleite și turism religios cu taxă de intrare.
Poți să o învârți cum vrei. Nu trece de niciun test logic. Satana este, în mitologia creștină, o piesă, o unealtă a lui Dumnezeu, creată din disperarea de a explica răul, dar la nivel logic, tot creatorul rămâne, ironic, răspunzător. Orice altceva e „taină” – adică zero explicații, zero sens.
Cartea Esterei: telenovela biblică fără D-zeu
Să recunoaștem: dacă deschizi cartea Esterei așteptând revelații divine, pregătește-te să fii profund dezamăgit. În tot textul, Dumnezeu nu apare nici printre rânduri, nici cu un rol secundar, nici măcar ca figurant. Zero minuni, nici vreo voce din cer, niciun profet, niciun „și Domnul a zis”. E ca și cum ai vedea un film Marvel fără vreun supererou: multă acțiune, dar zero magie.
Tămâie, șoareci și frica de iad: O poveste personală despre epigenetică și moștenirea anxietății
De mii de ani, ritualurile religioase au folosit simboluri senzoriale puternice. Un copil care respiră constant acel fum, asociat cu discursuri despre vină și pedeapsă, nu doar învață o idee despre iad – dezvoltă reacții emoționale intense care s-ar putea înscrie în biologie. Mema culturală și urmele epigenetice se întăresc reciproc, creând o transmisie dublă: prin minte și prin corp.
În Alexandria antică, împăratul roman Vespasian ar fi vindecat un orb și un om cu o mână uscată. Minune? Iluzie? Sau doar marketing imperial? Asemenea povești erau comune în lumea romană, unde și filosofi ca Apolonius din Tyana erau văzuți ca Mesia. Află cum funcționa lumea miracolelor înainte de creștinism.
Dacă un tată planifică moartea copilului său pentru a-și calma furia față de greșelile altora, cum poate fi asta un gest moral? În orice sistem juridic modern, ar fi crimă cu premeditare.
Ce s-ar întâmpla dacă v-aș spune că una dintre cele mai cunoscute scene din biblie - apariția lui Isus învierat în fața ucenicilor din evanghelia lui Marcu - nu se află în textul original?
Descoperă argumentele lui Bertrand Russell din ‘De ce nu sunt creștin’: o critică lucidă și provocatoare la dogmele religioase și morala creștină.
A dispărut prepuțul lui Iisus! Legende, ADN divin și cum Vaticanul a interzis vorbitul despre pielea pulii lui Iisus.
Cum s-au transformat colții și ghearele din rai în argumente pentru frică și resemnare. O poveste amuzantă despre Adam, șerpi și educație românească.
Descoperă legenda unicornului îmblânzit de o fecioară și cum a fost transformată într-o alegorie creștină a Bunei Vestiri și a Patimilor lui Hristos. O poveste fascinantă despre mit, simbolism și devoțiunea față de Maria.
Una dintre cele mai întărite tradiții creștine, sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie, se bazează pe o alegere istorică arbitrară, nu pe dovezi biblice. O examinare atentă a textelor biblice sugerează o dată complet diferită pentru nașterea lui Isus.
