Prepuțul sacru (din latină: sanctum praeputium) a fost considerat o relicvă creștină despre care se credea că este prepuțul lui Isus din Nazaret. Deoarece un conținut central al credinței creștine este Înălțarea lui Hristos, acesta ar fi putut lăsa doar părți ale corpului care nu-i mai aparțineau în momentul înălțării.
Bazându-se pe ideea că circumcizia lui Isus a fost făcută în templu, mai multe biserici în Evul Mediu au susținut că dețin această relicvă.
Evenimentul biblic
În Evanghelia după Luca, cap. 2, vers. 21, găsim următoarea relatare:
„Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.”
Pe baza acestui text, amintirea circumciziei lui Isus este sărbătorită în tradiția ortodoxă pe 1 ianuarie, numită Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului. În Biserica Catolică, sărbătoarea a intrat treptat în umbră după reforma liturgică; catolicii celebrează acum în acea zi sărbătoarea Mamei lui Dumnezeu, Maria. Abia în 2007, Papa Benedict al XVI-lea a permis vechiul calendar, readucând această comemorare în unele comunități tradiționaliste.
Originea relicvei
Potrivit legendelor, relicva prepuțului sfânt a fost oferită Papei Leon al III-lea de Carol cel Mare la încoronarea acestuia în 800. Carol ar fi pretins că a primit prepuțul de la un înger. Alte povești susțin că relicva provenea din colecția de moaște a reginei Irina.
Prepuțul a fost păstrat cu alte relicve în capela Sancta Sanctorum din Lateran.
Aventurile relicvei
Conform legendei, relicva a fost furată în 1527, în timpul jefuirii Romei, de un mercenar german care, capturat la castelul Calcata, ar fi ascuns racla în celula sa. Aceasta a fost descoperită după… 30 de ani! Relicva a ajuns ulterior în biserica din Calcata, unde a fost expusă până în 1983, când a dispărut fără urmă.
Papa Sixt al V-lea acordase indulgențe pelerinilor care vizitau Calcata pentru a vedea „pielea penisului lui Isus Hristos”.
Alte pretenții de posesie
Mai multe locașuri au pretins de-a lungul timpului că dețin sfântul prepuț:
- Mănăstirea Charroux
- Orașul Anvers, unde se relata că prepuțul ar fi sângerat
- Mănăstirea din Coulombs, unde relicva ar fi fost oferită de Catherine de Valois pentru a-i ușura nașterea copilului
Relicva din Charroux a fost distrusă în războiul din 1566, iar cea din Coulombs a dispărut în timpul Revoluției Franceze.
Căutarea modernă
Jurnalistul David Farley a investigat misterul dispariției relicvei după 1983. Într-un documentar TV din 1997, britanicul Miles Kington a căutat la rândul lui relicva în Italia fără succes.
În 2013, National Geographic Channel a difuzat documentarul cu Farley: The Quest for the Foreskin.
Teorii ciudate
Teologul Leo Allatius (sec. XVII) a propus într-un tratat că prepuțul s-ar fi înălțat cu Isus la cer și s-ar fi transformat în inelele lui Saturn.
Vaticanul interzice discuțiile
În 1900, Vaticanul a decis că oricine va scrie sau vorbi despre prepuțul lui Hristos va fi excomunicat. În 1954, sancțiunea a fost înăsprită la statutul de vitandus (persoană complet ostracizată).
Alte relicve bizare
Au existat și alte moaște atribuite lui Isus: sudoare, lacrimi, dinți, păr, cordon ombilical, unghii, urină sau fecale – toate ilustrând cât de mult poate credința să ducă la fetișizarea obiectelor.
Citat final
„Când, în epocile noastre barbare, abia doi seniori feudali dețineau între ei un singur Nou Testament, se putea ierta oferirea de fabule vulgului…” — Voltaire
Surse și lecturi suplimentare
- Leonard B. Glick: Marked in Your Flesh: Circumcision from Ancient Judea to Modern America (2005)
- David Farley: Fore Shame
- Andrew Jacobs: Christ Circumcised: A Study in Early Christian History and Difference (2012)
- G.W. Foote, J.M. Wheeler: Crimes of Christianity
- 11 Seriously Weird Facts About Jesus’s Foreskin
