Biblia e plină de povești sângeroase, dar unele ies în evidență prin absurdul lor. Una dintre acestea este istoria preotului Eli și a fiilor săi, Ofni și Finees, relatată în Cartea I a Regilor (cunoscută și ca 1 Samuel în edițiile protestante).
Preoți corupți în casa Domnului
Eli, preot respectat, avea doi fii puși și ei în slujba Domnului. Numai că aceștia erau, cum îi descrie chiar Biblia:
„Fiii lui Eli erau niște oameni răi, nu cunoșteau pe Domnul.” (1 Regi 2:12)
Ce făceau? Furt din jertfele aduse la altar, intimidare și chiar abuzuri sexuale cu femeile de la cortul sfânt. Un tablou clasic de corupție religioasă.
Eli încearcă timid să le atragă atenția, dar e prea târziu:
„Dar n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.” (1 Regi 2:25)
Cu alte cuvinte, Dumnezeu le blocase deja liberul arbitru. Moralul? Dacă Domnul vrea să mori, n-ai ce face, indiferent de ce sfaturi primești.
Profeții cu sânge rece
Ca să fie clar pentru toată lumea, Dumnezeu trimite mai întâi un „om al lui Dumnezeu” să anunțe viitoarea tragedie:
„Iată, voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău… Nu va fi bătrân în casa ta în veac… Ca să-ți împuțin ochii și să-ți mâhnesc sufletul.” (1 Regi 2:31–33)
Și, ca nu cumva mesajul să fie trecut cu vederea, vine și profeția prin copilul Samuel:
„Iată, voi face un lucru în Israel de va țiui la amândouă urechile oricui va auzi. În ziua aceea voi ridica asupra lui Eli toate câte am zis… pentru că fiii lui s-au făcut netrebnici și el nu i-a mustrat.” (1 Regi 3:11–13)
Răspunsul lui Eli? O resemnare oarbă:
„Domnul este; să facă ce va socoti că este bine.” (1 Regi 3:18)
Execuția în stil divin
Dumnezeu nu-i omoară direct pe Ofni și Finees. Ar fi fost prea simplu. Preferă varianta grandioasă: războiul cu filistenii.
Prima bătălie: 4.000 de israeliți mor (1 Regi 4:2). Surprinși, evreii aduc chivotul legământului pe front, convinși că obiectul sacru e un fel de talisman magic. Împreună cu chivotul vin și cei doi fii ai lui Eli (1 Regi 4:4).
Când ajunge chivotul, israeliții strigă atât de tare încât se cutremură pământul (1 Regi 4:5). Filistenii se tem, convinși că Dumnezeul evreilor e cu ei. Dar își revin și… măcelăresc 30.000 de soldați israelieni (1 Regi 4:10).
Printre victime: Ofni și Finees. Exact după plan.
„Și chivotul lui Dumnezeu a fost luat și cei doi fii ai lui Eli, Ofni și Finees, au murit.” (1 Regi 4:11)
Lecția cinică
Ce învățăm din acest episod? Că Dumnezeu, supărat pe doi preoți corupți, alege să mai omoare 34.000 de oameni nevinovați ca să-și ducă planul la capăt. Asta da justiție divină: doi preoți stricati, plus un bonus de mii de morți, totul „spre slava Domnului”.
Un detaliu amar: Eli, bătrânul preot, cade de pe scaun când aude vestea și moare și el (1 Regi 4:18). Practic, întreaga lui casă e rasă de pe fața pământului, așa cum fusese anunțat.
Dar creștinul habotnic de azi va ridica din umeri și va spune liniștit: „Domnul știe mai bine.”
Asta, desigur, în timp ce se scandalizează dacă un ateu pune sub semnul întrebării moralitatea unui Dumnezeu care, pentru a pedepsi doi oameni, ordonă indirect un masacru cu zeci de mii de victime.
