Creștinismul de azi arăta atât de străin de scena galileeană încât, dacă apostolii ar reveni, probabil ar lua primul tren spre Nazaret, confuzi și dezamăgiți. Dintr-o mișcare simplă, centrată pe „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24), am ajuns între timp la lemn pictat, cutii poleite și turism religios cu taxă de intrare.
Astăzi, „credința” vine la pachet cu muzee de artă bizantină în altar și colecții de oase cu certificat de autenticitate. Preoții vorbesc solemn despre „har” care curge prin icoane și moaște, dar Biblia spune limpede: „Să nu-ți faci chip cioplit… să nu te închini lor” (Exod 20:4-5). Apostolii n-au avut expoziții permanente și nici nu vindeau pixuri cu logo-ul „Sf. Apostol Pavel”. Isaia chiar ironiza fenomenul: omul taie lemn, încălzește casa cu jumătate din el și cu restul își face un idol, apoi îl roagă să-l salveze. De atunci, nu s-a schimbat prea mult – doar vopseaua e mai scumpă.
De la tradiție la tranzacție
„E Tradiția Sfântă!”, spun clericii, cu gestul larg al celui care știe că au trecut două milenii. Dar Marcu 7:13 lovește în plin: „Ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră.” În Evul Mediu, legenda spune că existau trei capete ale Sfântului Ioan Botezătorul în orașe diferite. Har? Nu. Comerț. Moaștele au fost mereu bunuri de schimb, nu surse de viață.
Sfântul Profit, nu Sfânta Tradiție.
Moartea nu aduce minuni
Când li se amintește că „cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic” (Eclesiastul 9:5) și că „morții nu laudă pe Domnul” (Psalmul 115:17), răspunsul clerului e vag. Dacă morții nu știu nimic, cum ar putea vindeca? Apocalipsa 19:10 arată clar: chiar îngerul îi interzice lui Ioan să i se închine, îndreptându-l spre Dumnezeu. Dacă ființe cerești refuză adorația, ce logic are să pupi o tibie împachetată în argint?
Un singur mijlocitor
Biblia simplifică: „Unul este Dumnezeu, unul și mijlocitorul: omul Hristos Iisus” (1 Timotei 2:5). Nu Maria, nu Pavel, nu colecțiile de moaște expuse în hale de marmură. Iisus însuși instruiește: „Tu, când te rogi, intră în cămara ta…” (Matei 6:6). De ce ai nevoie de o „antena” fizică pentru un Dumnezeu omniprezent?
Templul adevărat
Clerul arată cu mândrie catedralele somptuoase. Dar Iisus prevestește: „Nu va rămâne piatră pe piatră” (Matei 24:2). Primii creștini se adunau prin case, nu în palate cu candelabre cât chiria pe trei ani în București. Fapte 17:24 repetă: „Nu locuiește în temple făcute de mâini omenești.”
Idolatria „cu față de sfânt”
Unii spun că simt pace lângă icoane. Pavel avertizează: „Să nu vă închinați îngerilor… după vedenii deșarte” (Coloseni 2:18) și „Să fugiți de idolatrie” (1 Corinteni 10:14). Petru, când cineva voia să i se închine, răspunde: „Ridică-te, și eu sunt om.” (Fapte 10:26). Nici genunchi de pupat, nici oase expuse pentru devoțiune.
Concluzia
Templul nu e din piatră, nici din lemn pictat – „Voi sunteți templul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:16). Iisus laudă credința fără dovezi fizice (Ioan 20:29). Nu alergăm după relicve, ci spre o relație vie cu Dumnezeu „în duh și adevăr” (Ioan 4:23-24).
Credința nu se vinde la metru liniar de altar. Și, dacă o cauți în inimă, nu trebuie să o îmbraci în aur.
Discută cu noi pe Tiktok:
@bibliapentrusceptici Biserica își bate joc de credința ta. Hai să vedem ce spune Biblia despre moaște și relicve sfinte. 💶 Afacere sau ☦️ credință? #pelerinajsfparascheva #sfantaparascheva #pelerinaj #sfparascheva #parascheva ♬ sunet original – Biblia pt. sceptici (Marius)
