Dacă ai fost vreodată la biserică, sigur ai auzit de regele David. Băiatul acela cu praștia care l-a bătut pe uriașul Goliat. E prezentat mereu ca un om după inima lui Dumnezeu, un erou absolut și un exemplu de urmat. Dar hai să deschidem Biblia împreună și să ne uităm la un episod pe care fețele bisericești îl ignoră intenționat.
Să ne imaginăm scena: ești rege, tocmai ai câștigat un război și ai luat o mulțime de prizonieri din tabăra inamică (Moab). Ce faci cu ei? Omenia îți spune un lucru, dar hai să vedem ce scrie în cartea pe care mulți o consideră perfectă.
În 2 Regi (sau 2 Samuel la protestanti), capitolul 8, versetul 2, scrie negru pe alb ce a decis David să facă. I-a pus pe toți prizonierii să se întindă pe pământ și i-a măsurat cu o funie. Pentru fiecare trei oameni, doi erau executați și unul lăsat în viață. David a inventat practic o ruletă a morții absurdă, în care zeci de oameni legați erau măcelăriți la rece, pur și simplu pentru că așa i-a picat lui la măsurătoare.
Acum, te-ai gândi că, după o asemenea faptă, divinitatea l-a pedepsit aspru. Că zeul iubirii i-a dat un semn clar că a mers mult prea departe cu cruzimea.
Să dăm câteva pagini mai încolo, până la 1 Împărați, capitolul 15, versetul 5. Aici, Biblia face un fel de raport de activitate pentru viața lui David. Și scrie așa:
„David a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului și nu s-a abătut de la nimic din ce îi poruncise El… afară numai de întâmplarea cu Urie Hetitul.”
Ai citit bine. Singura greșeală pe care Dumnezeu o condamnă în toată viața lui David este momentul în care acesta i-a luat soția lui Urie și l-a trimis pe soldat la moarte sigură pe front. Atât.
Execuția la grămadă a prizonierilor de război, oameni înfrânți și lipsiți de apărare? Asta a intrat la categoria faptelor bune. A fost „ce este drept înaintea ochilor Domnului”.
Aici este momentul să facem un pas în spate și să ne întrebăm foarte serios:
Dacă o carte ne învață că execuția la întâmplare a mii de captivi este o faptă aprobată de cer, ce fel de morală mai e asta? Nu cumva religia pur și simplu ne dresează să găsim scuze pentru crime abominabile, atâta timp cât ele sunt comise de cine trebuie?
Nu lua de bun ce îți zic eu. Deschide Biblia și citește cu ochii tăi. Și dacă ai ceva de spus, abia aștept să-ți citesc părerea pe TikTok sau Facebook:
