David, amaleciții și întrebarea pe care mulți creștini evită să o pună
Dacă ai crescut într-un mediu creștin, probabil ai auzit că Dumnezeu este sursa perfectă a binelui și a moralității. Dar ce se întâmplă atunci când deschizi Biblia și citești unele dintre episoadele mai puțin populare?
Un exemplu este povestea lui David și amaleciții din 1 Samuel 30 din Biblia sectarilor sau 1 Regi 30 la ortodocși.
Pentru a înțelege episodul, trebuie să știm un lucru: amaleciții sunt unul dintre popoarele pe care Dumnezeu pare să le urască în mod special. În Exod, Dumnezeu declară război împotriva lor „din neam în neam”. În Deuteronom, israeliților li se spune să le șteargă amintirea de sub cer. Iar în 1 Samuel 15, porunca este extremă: să fie omorâți bărbați, femei, copii, prunci și chiar animalele.
Nu este vorba doar despre un conflict militar. Este vorba despre exterminare totală.
Apoi ajungem la episodul din 1 Regi 30. Amaleciții atacă cetatea Țiclag, o incendiază și iau locuitorii captivi. Fapta este gravă. Dar textul precizează ceva interesant: nu au omorât pe nimeni. Au luat oamenii și au plecat.
David se întoarce și găsește cetatea distrusă. Oamenii plâng, sunt disperați și chiar se gândesc să-l ucidă cu pietre. În acel moment, David îl consultă pe Dumnezeu și întreabă dacă trebuie să-i urmărească pe atacatori.
Răspunsul este afirmativ.
David pornește după amaleciți și îi atacă. Relatarea spune că lupta durează din zori până în seara zilei următoare. Majoritatea amaleciților sunt uciși, iar David recuperează capturii și bunurile pierdute.
Aici apare însă problema morală.
Mulți creștini susțin că amaleciții erau atât de răi încât exterminarea lor era justificată. Dar în acest episod concret, textul spune că amaleciții au luat prizonieri fără să omoare pe nimeni. În schimb, Dumnezeu aprobă o acțiune care se termină cu un măcel de proporții.
Ceea ce ridică o întrebare incomodă: dacă evaluăm faptele strict după ceea ce este descris în text, cine manifestă mai multă milă în acest episod?
Desigur, un credincios poate oferi diverse explicații teologice (da, teologia aia cu scuze ieftine; o numesc barbologie pentru naivi). Poate invoca judecata divină, păcatele generațiilor trecute sau dreptul lui Dumnezeu de a decide viața și moartea. Dar aceste răspunsuri duc la o întrebare și mai profundă:
Dacă orice acțiune devine morală doar pentru că Dumnezeu o poruncește, atunci moralitatea mai are vreun sens independent?
Poate că episodul nu spune doar ceva despre David sau despre amaleciți. Poate spune ceva despre felul în care înțelegem noi binele și răul.
Trei întrebări pentru credincioși
- Dacă un lider modern ar ordona exterminarea unui popor întreg, inclusiv a copiilor, am considera asta moral doar pentru că pretinde că a primit ordin de la Dumnezeu?
- În acest episod, amaleciții iau captivi fără să ucidă pe nimeni. David îi urmărește și îi măcelărește cu aprobarea divină. Care dintre cele două acțiuni pare mai apropiată de idealul moral pe care îl asociem astăzi cu bunătatea?
- Dacă Dumnezeu este sursa perfectă a moralității, ce ne spune acest episod despre natura acelei moralități?
Te aștept să comentezi și pe Tiktok sau Facebook:
@bibliapentrusceptici Urzeala Beduinilor? Sună interesant, nu? Dacă ai o Biblie prin casă, am să-ți arăt ca există ceva și mai brutal decât Game of Thrones. Hai cu mine la 1 Regi, capitolul 30. #dumnezeu #biblia #david #crestinism #bibleverse ♬ original sound – Max Nordic – HBO Max Nordic
