Despre mine
Sunt un veteran al războaielor sfinte, doar că am schimbat tabăra în mijlocul bătăliei. Opt ani am fost în slujba Domnului – patru în seminar, patru în uniforma catolică, plus o escapadă prin tufișurile baptiste. Pot spune că am fost un fel de agent dublu involuntar în lumea religioasă.
Catolicii m-au învățat să accept misterele divine cu același entuziasm cu care accepți o factură la gaze. Baptiștii însă au fost mai primejdioși – m-au învățat să citesc Biblia cu atenție, fără să realizeze că îmi dădeau arma cu care să-mi distrug propria credință. E ca și cum mi-ar fi dat o lupă să admir diamantul și am descoperit că era sticlă.
Ironia supremă? Cu cât citeam mai mult din “Cartea”, cu atât mai mult mă îndepărtam de Autor. Am devenit un student model al Scripturii tocmai când am încetat să mai cred în ea. Acum pot recita versete pe de rost pentru a demonstra de ce nu le cred – un talent dubios, dar util.
Din păcate pentru vechii mei mentori spirituali, gândirea critică s-a dovedit mai contagioasă decât credința. Și astfel, prin “harul” divin și multă lectură atentă, am ajuns să-mi dau seama că vorbesc singur de opt ani. Prietenul meu imaginar și-a luat rămas bun – fără să lase măcar un bilet de adio.
Probabil că am studiat Biblia mai mult după ce am căzut din copacul credinței decât în anii în care mi se spunea ce să cred și cum să interpretez textele sacre. Gândirea critică m-a eliberat, ajutându-mă să renunț la prietenul meu imaginar.
Autenticitate
Sunt alergic la ipocrizie, iar religia mi-a provocat o erupție cronică.
Am văzut prea mulți “slujitori ai lui Dumnezeu” care predică apă și beau whisky, vorbesc despre smerenie din limuzine și îți explică sărăcia din palatele lor. E ca un spectacol de cabaret, doar că nimeni nu râde.
Prefer să fiu un ateu onest decât un credincios fals. Măcar când sunt cinic, sunt autentic cinic – nu îmi pun aureola peste coarne.
Ateismul îmi permite luxul de a fi sincer fără să mă ascund după versete biblice. E mult mai simplu să spui “nu știu” decât să inventezi răspunsuri divine pentru fiecare întrebare incomodă.
Implicare în societate
Ca asistent social cu bachelor și consilier psihosocial cu master în Germania, am văzut în practică cum arată o societate care nu își pune bazele pe dogme religioase. E diferența dintre a rezolva problemele concrete ale oamenilor și a le spune să se roage pentru ele.
În munca mea zilnică, ajut oameni reali cu probleme reale – nu le vând speranță în rate pe 70 de ani, ci soluții practice pentru azi. Am descoperit că empatia funcționează mai bine decât rugăciunea, iar consiliul profesional bate orice “planul divin misterios”.
Prin această pagină îmi propun să fac ceea ce fac și în consiliere – să ofer oamenilor instrumente practice în loc de povești reconfortante. Vreau să contribui la o lume unde oamenii iau decizii bazate pe rațiune, nu pe frica de pedeapsa divină.
Sunt convins că o societate eliberată de dogmele religioase e ca un pacient care s-a vindecat de o boală cronică – respiră mai ușor, gândește mai clar și nu mai pierde timpul cu tratamente placebo. Biblia pentru Sceptici e contribuția mea la această terapie colectivă.
Pentru că, să fim sinceri, lumea are nevoie de mai multe soluții practice și mai puține miracole promise.
Curiozitate
Sunt ca un copil care întreabă “de ce?” la fiecare răspuns pe care îl primește – doar că am 40+ ani și nu mă mai pot opri din întrebat. Religia îmi spunea să nu deschid cutiile cu “Nu atinge”, eu am deschis-o pe toate.
Mi-e foame de răspunsuri adevărate, nu de mângâieri spirituale. Când cineva îmi spune “e voința lui Dumnezeu”, eu întreb “dar de unde știi?”. Când mi se explică un miracol, eu caut explicația științifică. Sunt acel tip enervant care răsfoiește bucătăria să vadă cum se face mâncarea, nu mă mulțumesc să savurez doar farfuria.
Creierul meu funcționează ca un detector de minciuni cu baterii pe viață. Nu accept nimic pe credit spiritual – vreau dovezi, logică și consistență. Dacă o teorie nu trece testul întrebărilor incomode, o arunc la gunoi, indiferent cât de frumos ambalată vine.
Am învățat să nu mă tem de întrebările care dărâmă certitudini. Pentru că adevărul nu se teme de microscopul rațiunii – doar minciuna se ascunde în umbra “misterelor divine”. Scepticismul îmi e compasul prin labirintul afirmațiilor extraordinare.
