Religia, cu toată poezia și spectacolul ei, vine la pachet cu un întreg manual de „gimnastică mentală”. Nu vorbim aici de înțelepciune sau profunzime spirituală, ci de scuze, ocoliri și trucuri de retorică folosite ca să nu ni se răspundă la întrebări incomode. De fiecare dată când pui o întrebare serioasă despre Biblie sau despre Dumnezeu, rar primești un răspuns clar; de obicei primești una dintre replicile de mai jos.
1. „Nu e pentru noi să știm”
Când logica sau dovezile nu se potrivesc cu ce scrie în Biblie, mulți credincioși spun: „Mintea omului nu poate pricepe, nu e pentru noi să știm”. Sună smerit, dar în realitate e o scuză ca să nu mai explice nimic. Dacă un lucru despre lume nu poate fi explicat, verificat sau înțeles, de ce ar fi mai credibil decât un basm?
2. „O citești greșit”
Aici problema nu e textul, ești tu. „N‑ai înțeles cum trebuie, citești Biblia greșit.” Doar că dacă orice critică este respinsă cu „nu ai înțeles tu”, textul devine ca o pată de cerneală: fiecare vede ce vrea, nimeni nu poate spune clar ce scrie de fapt. Adevărul nu ar trebui să depindă exclusiv de cine ține Biblia în mână și ți-o citește.
3. „E o metaforă”
Când un pasaj sună urât – violență, absurdități morale, lucruri care contrazic știința – apare imediat: „Nu lua literal, e doar o metaforă.” Dar dacă totul este metaforă, de ce ni se mai dă în Biblie reguli foarte concrete pentru viață, politică și legi? Metafora e bună pentru ilustrații, dar devine o scuză comodă când este folosită doar ca să scape textul de critică.
4. „Nu poți dovedi că nu s‑a întâmplat”
Altă variantă des auzită: „Minunile au fost reale, tu doar nu poți dovedi că nu s‑au întâmplat.” Dar asta nu e dovadă, e doar mutarea responsabilității pe cel care întreabă. Faptul că nu poți demonstra că ceva nu s‑a întâmplat nu înseamnă că s‑a întâmplat. La fel am putea spune și despre zâne, dragoni sau orice altă poveste.
5. „E o problemă de traducere”
Când un verset e greu de digerat, de vină devine traducerea: „În original scrie altceva.” Desigur, traducerile pot avea greșeli, dar nu pot fi de vină pentru orice lucru jenant sau dur pe care îl citim. Când de fiecare dată „originalul” spune altceva decât ce citim noi, nu mai vorbim de respect pentru text, ci de rescriere după gustul vremurilor.
6. „Așa erau vremurile atunci”
Pentru pasaje cu sclavi, femei tratate ca proprietate sau pedepse brutale, apare scuza: „Așa erau vremurile, nu judeca după standardele de azi.” E adevărat că oamenii de atunci vedeau lumea altfel, dar simplul fapt că ceva era normal nu înseamnă că era și moral. Dacă tradiția este singurul criteriu, nu mai există progres moral. Iar Dumnezeul tău este cel ce se adaptează ”vremurilor” și nu invers 😉
7. „Are sens doar dacă ai credință”
Aceasta transformă credința într‑un fel de ochelari speciali: „Dacă ai crede, ai înțelege.” Sau ”nu ai crezut cu adevărat!” Adică logica și dovezile nu contează; important este să crezi mai întâi. Dar o idee care supraviețuiește doar dacă oprești întrebările nu seamănă cu adevărul, ci cu o poveste la care nu ai voie să umbli. Ca și cum ai răspunde copilului tău când te întreabă de ce există Moș Crăciun: ”Pentru că există și trebuie să crezi în el fără să pui întrebări!”
8. „Scoți din context”
Când cineva citează un verset violent sau absurd, replica standard este: „Scoți din context.” Contextul contează, dar uneori este folosit ca scut: se tot adaugă explicații până când textul nu mai seamănă cu ce scrie. Dacă un pasaj poate fi „salvat” doar prin contexte inventate sau foarte complicate, poate nu problema este la întrebare, ci la text.
9. „Dumnezeu are un plan, tu nu îl vezi încă”
Când se întâmplă ceva rău – boală, dezastre, suferință – mulți credincioși răspund: „Dumnezeu are un plan, noi nu îl înțelegem acum.” Asta transformă orice tragedie într‑o piesă de teatru regizată de sus, dar nu explică de ce un zeu bun și atotputernic ar avea nevoie de atâta durere în „planul” lui.
10. „Diavolul te înșală, de asta ai întrebări”
Uneori, simplul fapt că pui întrebări este pus pe seama Diavolului: „Nu te mai lăsa amăgit, îți bagă Satana gânduri în cap.” În loc să fie văzută ca semn de maturitate, gândirea critică este demonizată. Asta taie orice discuție din start: dacă nu ești de acord, înseamnă că ești „sub influență rea”.
11. „Biblia nu se contrazice niciodată, doar noi nu înțelegem”
Există numeroase diferențe între relatări, numere, evenimente, dar răspunsul standard este: „Nu sunt contradicții, sunt doar aparente, tu nu înțelegi încă.” Sau că sunt mici discrepanțe, dar se completează între el. Astfel, concluzia este stabilită de la început („Biblia nu greșește niciodată”), iar orice dovadă contrară este răstălmăcită până dispare.
12. „Daca ai veni la biserică / ai citi mai mult, ai înțelege”
Când argumentele nu merg, urmează blamarea persoanei: „Nu știi destul, dacă te‑ai ruga / ai citi / ai veni la biserică, ai înțelege.” Dar multe întrebări vin chiar de la oameni care au citit mult; problema nu este lipsa de lectură, ci faptul că textele nu sunt atât de clare și coerente cum se pretinde.
Concluzia: crede și nu cerceta!
Toate aceste răspunsuri au ceva în comun: nu aduc dovezi, ci mută discuția în altă parte. În loc să clarifice, blochează întrebările: ori e de vină mintea ta, ori Diavolul, ori „misterul lui Dumnezeu”, ori „contextul” sau „traducerea”. Când o credință are nevoie constant de astfel de acrobații verbale ca să supraviețuiască, poate că problema nu este la cei care pun întrebări, ci la sistemul de idei care nu rezistă în fața lor.
Aici combat o scuză ieftină pe care am numit-o ”cadrul lui Gerb” Sau aici:@bibliapentrusceptici Contradicțiile din Evanghelii. Perspective diferite sau simple contradicții? #amintire #inviere #iisus #amin #credinta ♬ sunet original – Biblia pt. sceptici (Marius)
