CAPITOLUL 60 – Să ne pregătim de bocit
Când doamna Eva ronțăi mărul în paradisul terestru, alături de Adam, nu-i trecu prin minte ce avea să urmeze după această gustare la iarbă verde.
Tot așa, când tânăra Maria, descendenta ei, gustă împreună cu Sfântul Duh un alt fel de „măr”, nu bănuia că aventura ei galantă va aduce o serie de torturi aplicate fructului pântecelui binecuvântat.
Prin urmare, doamnelor, feriți-vă de mere; nu se știe ce poate urma.
Fără Eva, nu exista păcat originar de șters; fără „înghesuiala” Duhului Sfânt, patimile nu ar fi avut loc.
Iisus, bine legat, fu dus la Anna, socrul lui Caiafa.
Evanghelia spune că Domnul atotputernic, creator al cerului și pământului, fu îmbrâncit, lovit cu pumni și picioare până la casa lui Anna.
– Ce noroc! își spunea; poc! în spate, poc! în șale… Să se îmbuneze Tata Savaot măcar acum!
Anna îl întrebă despre doctrinele sale. Iisus răspunse:
– Ce am avut de spus, am spus. Întrebați-i pe cei cărora le-am vorbit.
Unul dintre cei arătați, vexat, îi trase o palmă.
– Așa răspunzi tu marelui preot?
– Dacă am vorbit greșit, arată-mi. Dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?
În Hristos coexistau două naturi: umană și divină. Uneori era neînfricat ca Dumnezeu, alteori plin de durere ca omul, dorind să sfârșească chinurile repede.
Anna, văzând că nu obține nimic, îl trimise legat la Caiafa, care convocase Sanhedrinul (Curtea supremă a Iudeii, cu 71 de membri, dar doar 23 necesari pentru judecată).
Tribunalul:
Nasi (patriarhul) prezida; dacă lipsea, era înlocuit de marele preot al anului.
Sagan, „părintele casei de judecată”, stătea lângă el.
Două extremități, doi secretari: unul nota în defavoarea acuzatului, celălalt, în favoarea lui.
În jur, funcționari subalterni cu funii și șfichiuri, gata să-l lege mai bine.
Apostolii fugiseră; niciun martor al nevinovăției nu se prezentă.
Grefierul făcu apelul și defilară martorii. Doi amintiră că Iisus spusese:
– Distrugeți acest templu și eu îl voi reconstrui în trei zile.
Martorii depuseră jurământ, Caiafa avertizând:
– Dacă minți, sângele nevinovatului va cădea asupra ta pentru totdeauna.
Caiafa către Iisus:
– Ai spus că poți reconstrui Templul în trei zile?
Iisus tăcea.
– Conjură-te, spune dacă ești Fiul lui Dumnezeu!
– Sunt.
Murmure în sală. Nimeni nu știa istoria „porumbelului”; tatăl cunoscut era Iosif tâmplarul.
Caiafa, furios:
– Ați auzit blasfemia?! Merită să moară!
Își rupse hainele; femeile întoarseră capul cu pudoare.
După strigătele „Merită să moară”, Caiafa ridică ședința. Soldații îl luară.
Oamenii din popor voiau să-l linșeze; soldații, mai veseli, îl așezară pe o ladă și îl legară la ochi.
Jocul brutal:
– Hei, tu, profetule, cine te-a ciupit?
Bobârnace, lovituri, palme și scuipături.
Iisus ar fi putut opri totul răspunzând exact cine l-a lovit:
– Iacob Truchelubabel, caporal, născut la Sichem.
Dar n-a vrut; se bucura să primească loviturile: „Adam și Eva trebuie, în sfârșit, să digere mărul lor”.
(Matei XXVI, 57–68; Marcu XIV, 53, 55–64; Luca XXII, 54, 63–65; Ioan XVIII, 12–14; 19–24)
╰┈➤ CAPITOLUL 61 – În care Petru dovedește că a jurat strâmb
