CAPITOLUL 57 – Carne și sânge care par altceva
Între două îmbucături de pâine fără drojdie, Iisus își dădu seama că vecinul său din stânga, Iuda, era pe cale să-i joace o festă urâtă.
Ținu să-i arate că nu este fraier și că se va lăsa prins în cursă de bună voie.
Mesenii discutau despre ploaie și vreme frumoasă, iar Iisus le aminti că se pregăteau evenimente importante.
– Noi mâncăm aici liniștiți, nu-i așa? Ei bine, în scurt timp, voi o să vedeți negru înaintea ochilor, iar eu o să văd în toate culorile. În vechile cărți sfinte există profeții ce trebuie să se împlinească. „Cel ce mănâncă la masa mea va ridica piciorul împotriva mea”.
Vă spun de pe-acum ca să vă amintiți, când se va întâmpla, că „Iisus al nostru știa ce zice”.
Aruncă o privire piezișă lui Iuda; acesta se prefăcu că nu înțelege.
– Adevărat, adevărat vă spun, unul din voi mă va trăda, și el mănâncă cu mine.
Apostolii se uitară unii la alții uimiți.
– Glumești, domnule; niciunul dintre noi nu te va trăda vreodată.
– Pardon, n-am orbul găinilor, ripostă Iisus.
– Să fiu eu acela? – întrebă unul.
– Este unul din cei doisprezece. Mănâncă din aceeași farfurie cu mine și mă va da pe mâna dușmanilor.
Iisus adăugă:
– Planul e făcut de sus. Trebuie să fiu sacrificat și victima unei trădări. Nenorocire va fi pentru cel care mă va vinde. Ar fi fost mai bine pentru acel om să nu se fi născut.
Iuda, tulburat, se apropie de Iisus și șopti:
– Patroane, cel care te va trăda sunt eu?
– Tu ai spus-o.
Văzând că nu este demascat, își reluă calmul. „Poate sunt doar instrumentul lui Dumnezeu”, își zise, și continuă ospățul cu poftă.
Când ospățul era aproape gata, Iisus luă o pâine lungă, rupse o bucată și spuse:
– Vă spuneam cândva că veți mânca din carnea mea și veți bea din sângele meu. Acea zi a venit. Nu vă temeți: pâinea aceasta este trupul meu.
Se întoarse spre Petru și Ioan:
– Luați și mâncați; acesta este trupul meu; mestecați și înghițiți tot.
Apoi ridică paharul:
– Beți cu toții; pare vin, dar este sângele meu, ce va fi vărsat pentru voi. Beți-mi sângele, are gust divin…
Apostolii băură fără ezitare. Din acel moment, taina euharistiei era instituită.
– Când nu voi mai fi, repetați această masă în amintirea mea – adăugă Iisus.
Petru, dorind să arate că nu are nimic de ascuns, îi spuse lui Ioan:
– Întreabă-l cine-l va trăda.
Ioan șopti întrebarea, iar Iisus îi răspunse:
– Trădătorul este cel căruia îi voi întinde pâinea muiată.
Îi întinse pâinea lui Iuda. El o luă și apoi ieși grăbit după ce Iisus îi spuse:
– Du-te și fă ce ai de făcut.
Camarazii crezură că e vorba de o sarcină legată de provizii.
După plecarea lui, Iisus le vorbi despre „un loc unde el urma să meargă și nimeni nu-l putea urma”.
Petru replică:
– Jur că nu te voi părăsi niciodată! Oriunde vei merge, voi merge și eu, pe viață și pe moarte!
Iisus îl opri:
– Chiar înainte ca cocoșul să cânte, te vei lepăda de mine de trei ori.
Petru, rușinat, tăcu și-și propuse să-l facă să se răzgândească.
Iisus spuse:
– Cine are pungă și traistă să le ia, iar cine nu are să vândă haina și să-și cumpere sabie; se apropie o încăierare. Profeția lui Isaia se va împlini: Mesia va fi pus alături de scelerați.
– Nu te teme, avem deja două săbii.
– Este destul.
– Și acum, să ieșim la aer.
(Matei XXVI, 21-29; Marcu XIV, 18-25; Luca XXII, 19-23; Ioan XIII, 23-38)
