Cum Biserica încalcă legea și drepturile fundamentale
De la apariția filmului Un pas în urma serafimilor, atenția publicului s-a orientat în sfârșit și spre centrele de formare ale viitorilor candidați la preoție. Am găsit în film multe asemănări cu Seminarul Catolic Sf. Iosif din Bacău: atitudinea de șantaj a pedagogilor, reguli care nu aveau nicio legătură cu realitatea, abuzul pedagogilor în misiunea de formare a seminariștilor, cazierul pedagogului, interzicerea spovezii în afara seminarului, demonizarea femeii, presiunea psihologică de a fi dat afară din seminar.
Abuz sistematic: Prima scrisoare deschisă în seminar
Una dintre cele mai grave fapte de abuz ale pedagogilor – susținuți moral, bineînțeles, de director – a fost deschiderea corespondenței seminariștilor. Îmi amintesc și astăzi când mi-a venit prima scrisoare deschisă: era de la tatăl meu, o scrisoare în care îmi vorbea foarte deschis, pentru prima oară, despre problemele de familie.
Nu știu ce au simțit colegii din seminar când și-au primit scrisorile deschise, dar eu pur și simplu am simțit că mi-a fugit pământul de sub picioare. Eram atunci foarte fidel regulilor din seminar și credeam cu tărie că acestea sunt, printre altele, voia lui Dumnezeu. Doream să fac voia Lui, căci El m-a chemat să-L slujesc.
Însă din momentul în care am primit acea scrisoare deschisă, m-am simțit călcat în picioare, abuzat sufletește și gol pe dinăuntru. A trebuit să merg la același pedagog (la catolici li se spune “părinte formator”) și i-am cerut voie să sun acasă. Era ca și cum i-aș fi cerut călăului să mă lase să-mi văd tatăl decapitat. Cu lacrimi în ochi l-am rugat pe tata să nu-mi mai scrie la seminar.
Tot atunci am început să mă gândesc mai atent la ce fac și ce spun, pentru că nimeni din seminar nu se bucura de prezumția de nevinovăție.
Violarea intimității: Renunțarea la contact cu familia
Ce s-a mai schimbat odată cu deschiderea corespondenței? Părinții mă puteau suna la telefonul seminarului. Știind că din punct de vedere tehnic era posibilă manipularea telefonului – mai ales că aveam voie să primim telefoane doar la un orar fix, când, culmea, formatorul era mereu în birou – am renunțat și la convorbirile telefonice cu părinții. Cel puțin la cele de pe linia seminarului.
Cazul “scrisorii de dragoste”: Abuz de putere în Seminarul din Bacău
Primul abuz a avut loc în clasa a IX-a. Următorul a venit pe la începutul clasei a X-a, când am fost chemat de părintele formator Sescu în biroul său. În mână avea o scrisoare deschisă, pe al cărei plic am văzut imediat numele tatălui meu.
De ce am fost chemat? În vacanța de vară se organizase în satul nostru o excursie pentru o grupă de tineri din Iugani, excursie la care participasem ca ghid turistic. Excursia fusese organizată de vicarul de atunci din Iugani și de încă un seminarist mai mare din același seminar ca mine. Una dintre tinerele care fusese în excursie îmi scrisese o scrisoare de mulțumire pentru că le fusesem ghid prin munți. Sora mea, dorind să-mi facă o surpriză, băgase scrisoarea în alt plic și mi-o trimisese la seminar.
Părintele Sescu mi-a ținut o predică de mai mult de o oră, spunându-mi că nu mă pot ascunde, că dacă mă prinde cu o relație mă dă afară din seminar, că “fofilarea nu ține mult timp”, etc. Formatorul nu era interesat să afle că fata era deja în clasa a XII-a și că învăța la Liceul Catolic – fapt care îi permitea să o contacteze ușor pe fata cu pricina, pe parohul meu (care mă rugase să fiu ghidul grupului respectiv) sau pe vicarul de la Iugani, ca să afle cum stau lucrurile.
Nu, pentru părintele Sescu era mai important să joace rolul de securist, rol în care se pare că se simțea bine. Înainte să ajung în birou aranjase frumos lampa spre locul unde aveam să mă așez și juca frumos rolul preotului dur, mereu cu zâmbetul pe buze. Nu a crezut niciun cuvânt din ce i-am spus despre motivul scrisorii, chiar dacă nu aveam nimic în cazierul seminarului.
Practici ilegale: O “normalitate” în seminariile româneşti
Deschiderea scrisorilor era ceva normal în Seminarul Teologic din Bacău. Atât de normal încât, dacă primeai o scrisoare prin mâna prefectului, era cu siguranță doar ceva inofensiv și fără importanță pentru cazierul seminarului. Însă până și cele mai simple scrisori puteau deveni o problemă pentru tine dacă se descoperea ceva “periculos” în ele – de exemplu dacă apărea numele cuiva de sex feminin.
Au trecut mulți ani de când am terminat seminarul. Se pare că acest obicei de a deschide scrisorile seminariștilor are o tradiție mare în ambele seminarii (Bacău și Iași). Poate că intenția era ca seminaristul să fie intimidat încă de la început și să rupă mai repede legătura cu familia și prietenii. Doar așa se putea garanta că seminaristul se putea “forma” după bunul plac al Bisericii.
Încălcarea legii
Faptul că deschiderea corespondenței este o faptă penală se pare că nu i-a deranjat nicio secundă. De ce? Pentru că nu le trecea prin minte că cineva ar putea să-și cunoască drepturile sau, chiar dacă le-ar cunoaște, nu ar fi avut curajul să meargă la avocat.
Ce spune legea română
Art. 302 (Codul Penal actual)
Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 195 (Codul Penal anterior) – Violarea secretului corespondenței
Deschiderea unei corespondențe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe, precum și divulgarea conținutului unei corespondențe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșeală, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de acesta din greșeală sau din întâmplare.
Dacă faptele prevăzute la alin. 1 și 2 au fost săvârșite de un funcționar care are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Cod penal actualizat prin Lege nr. 337/2007 – pentru completarea art. 195 din Codul penal din 3 decembrie 2007, Monitorul Oficial 841/2007
Concluzia
Faptele de atunci s-au prescris (după părerea mea). Încrederea mea în Biserica Catolică a dispărut de tot. Mă îndoiesc însă că pedagogii se abțin să nu deschidă și astăzi scrisorile, chiar dacă reprezintă o faptă penală.
Până la urmă, doar Dumnezeu îi poate condamna. Asta dacă există vreun dumnezeu.
Am scris mai multe despre experiența mea în Seminarul Catolic din Bacău aici:
