Viața lui Iisus: copilăria lui Hristos

CAPITOLUL 11 – Sfânta familie o șterge

Fără a avea nici cea mai mică suspiciune, cei trei regi-magi ai noştri îşi propuseră să-şi ţină promisiunea faţă de Irod. Aveau de gând să-l revadă pe guvernator şi să-i indice grajdul în care trona viitorul lui concurent: erau pe cale să comită o gafă de toată frumusețea. Din fericire, din înaltul cerului, Iehova veghea asupra Fiului său – numit astfel pentru că fusese zămislit de porumbel.

Cei trei magi avură într-o noapte acelaşi vis. O voce le zise:

– Feriţi-vă să mai mergeți la regele Irod. E un om rău, care vrea copilul pe care voi îl iubiţi atât de mult. Nu mai călcaţi prin Ierusalim şi întoarceţi-vă în ţările voastre pe un alt drum.

Magii noştri se conformară.

Cum ajunseră ei în ţările lor fără să urmeze acelaşi drum pe care sosiseră? Sfânta Evanghelie nu menţionează. O nouă stea (sau poate aceeaşi) le servise, fără îndoială, drept ghid. La sosire, cu siguranţă şi-au găsit oamenii îngrijoraţi de absenţa lor şi şi-au reluat guvernarea ca înainte de plecare. Doar că, ce-i curios, e că aceşti regi, care au executat o plimbare de 8 luni, însemnând drumul dus întors, pentru a se închina unui nou zeu, nu s-au gândit ulterior să instituie religia acestuia în regatele lor. În fapt, niciun istoric nu menționează că Hristos ar fi fost venerat în Persia, regiunea unde se aflau regatele magilor. Dar acestea sunt detalii nesemnificative. Să revenim la Iosif.

Puţin după adorarea magilor, tâmplarul îl revăzu în vis – în mod cert, visele joacă un rol important în Sfânta Scriptură – pe arhanghelul Gabriel. Acest mesager al cerului îl informa de pericolul ce-l păștea pe micul Isus.

– Scoală-te, Iosif, zise arhanghelul. Ia copilaşul şi pe mama lui şi căraţi-vă de aici. Mergeţi în Egipt, e la doi paşi; n-aveţi decât să traversaţi Arabia. Lui Abraham, potrivit Bibliei, i-a luat vreo 60 de ani să parcurgă drumul ăsta, dar, date fiind progresele civilizației, voi o să mergeți mult mai repede. Fugi, fugi, Iosif, pentru că de mâine, Irod o să-l caute pe micuţul Isus, ca să-l facă să nu mai simtă gustul biberonului.

Lui Iosif nu trebui să i se spună de două ori. Nu mai aşteptă ivirea zorilor. Își zgâlţâi nevasta care, pe paiele grajdului, visa la Sfântul Duh, şi-i strigă:

– Sus! Sus! nevastă, scoală-te!

– Ce-i? Ce s-a întâmplat? întrebă Maria, frecându-se la ochi.

– Scoală! Scoală! repetă el!

– Of! Iosif, ce enervant ești! Lasă-mă în pace, să dorm!

– Nu-i timp de tras la aghioase, nevastă. Chestia e că regele Irod vrea să-l omoare pe Isus. Vrei să lupţi împotriva acestui monarh puternic? Ştiu bine că fiul tău, care este un zeu, nu s-ar lăsa sugrumat, dar, părerea mea e că nu trebuie să contăm pe puterea supremă a sugarului. Deci, e mult mai înţelept să nu ne riscăm pielea în măcelul care se pregăteşte. Ia-ţi sugarul, doamnă, şi să fugim imediat, cât ne ţin picioarele!

La acest îndemn, care nu admitea replică, madam Iosif se sculă.

– Fie! zise ea, sunt de acord să fugim, dar cine-mi va căra vesela? Cred că-ți dai seama că nu vreau să car alte bagaje decât copilul.

– Despre asta nu-ți face griji, doamnă; luăm cu noi măgarul ăsta.

– Da, dar nu-i al nostru. Cineva l-a băgat în grajdul ăsta ca să-l adăpostească. O minimă decenţă ne împiedică să ni-l însuşim.

– Pardon, nu pentru noi îl luăm, ci pentru salvarea fiului tău. Or, Isus, nu e el stăpânul lumii?

Nu mai era nimic de obiectat. Își însușiră măgarul. Maria îl încălecă, luă copilul în braţe şi plecă.

[n.a.: Conform Evangheliei înseşi, Iosif şi Maria au fost doi hoţi ordinari, demni de dat pe mâna secției corecționale a poliţiei. Într-adevăr, Evanghelia ni-i reprezintă mai întâi pe tâmplar şi pe nevasta lui mergând pe jos, modul de deplasare cel mai sărăcăcios din lume, la Bethleem, pentru recensământ. Ei sunt refuzaţi la hanurile locale şi, cum Maria e cuprinsă de durerile facerii, se refugiază într-un grajd, unde se găsesc două animale, un bou şi un măgar, priponiţi de iesle. Pe paiele acestor animale vine pe lume Iisus, și tot din paiele lor îi încropește mama lui un pătuţ. Or, acest bou şi acest măgar aveau, evident, proprietari. Tot în staul primește sfânta familie mai întâi vizita ciobanilor şi apoi pe cea a magilor. Chiar în noaptea care urmează adorației magilor, îi apare lui Iosif îngerul şi-i poruncește să plece împreună cu mama şi copilul, fără să mai aştepte nici măcar ivirea zorilor. Iosif şi Maria pleacă. Toate legendele catolice ni-i reprezintă pe cei doi ducând cu ei un măgar, în fuga lor în Egipt. Acest măgar este, fără îndoială, cel din grajd, căci nu s-ar fi dus în mijlocul nopţii să cumpere unul de la vânzătorii de animale din localitate. De altfel, această fugă s-a făcut în grabă şi cu discreţia impusă de împrejurările periculoase în care se găsea copilaşul. Dacă, totuşi, Iosif şi Maria ar fi cumpărat vreun măgar care să-i ajute în fuga lor, Evanghelia, care ne dă cele mai nesemnificative detalii, ar fi spus-o. Prin urmare, și asta e sigur, mama lui Isus şi soţul ei au furat măgarul, fapt imposibil de negat.

Ştiu bine ce-mi vor răspunde catolicii: „Totul în Univers îi aparţine lui Dumnezeu şi, prin urmare, și lui Hristos, care este una din cele trei persoane ale Treimii; deci, luând măgarul pentru nevoile micului Iisus, Maria şi Iosif nu au comis niciun furt”. Nu insist; e o chestiune de interpretare].

Când soarele apăru la orizont, sfânta familie era deja departe de Bethleem. Merseră toată ziua. Seara târziu, la căderea nopţii, un grup de bărbaţi cu figuri fioroase îi înconjurară pe emigranţi.

– Banii sau viaţa! strigă şeful bandei.

Maria nu-i spusese lui Iosif că luase cu ea caseta plină cu aur de la regele mag. Astfel că, la somaţia banditului, Iosif îi răspunse cu o sinceritate perfectă:

– Dragii mei domni, vă înşelaţi amarnic în ceea ce ne priveşte. Nu suntem nişte călători bogaţi, cum se pare că ne credeţi. În ceea ce mă priveşte, eu sunt un amărât de tâmplar şi am plecat din ţară fără de nici unele. Dalta şi rindeaua sunt toată averea mea. Domnişoara pe care o vedeţi e soţia mea, iar micuţul nu este nimeni altul decât Mesia, cel promis iudeilor de către profeţi.

Banditul, după câte se pare, citise profeţiile şi chiar le credea. Se aruncă la picioarele mamei-fecioară şi o rugă să-i ierte comportamentul puțin cam brutal.

– Doamnă sau domnişoară, zise el, mă numesc Dimas. Sunt hoţ de profesie, dar asta nu mă împiedică să am sentimente nobile. Vă cer iertare că v-am oprit şi, pentru spaima pe care banda mea trebuie că v-a pricinuit-o, vă rog să acceptaţi ospitalitatea mea în noaptea asta. Am și eu un copil; bietul de el, e bolnav. Veniţi la mine acasă; o să găsiți un bun adăpost. Și pentru că pruncul vostru e Mesia, prezenţa voastră în casa mea o să-mi poarte noroc.

– Ce zici de oferta asta? o întrebă Iosif pe Maria; mi se pare făcută cu inimă bună. În plus, stă să plouă. N-ar fi corect să-l lăsăm pe pruncul divin, pe care Iehova ni l-a încredinţat spre păstrare, să prindă vreo răceală.

– Există oameni cinstiţi chiar şi printre hoţi, răspunse Fecioara. Să acceptăm, deci, ospitalitatea care ni se oferă. [n.a.: În realitate, Maria şi Iosif cu greu se puteau pretinde cinstiţi. Ei tocmai ce şutiseră măgarul din grajdul de la Bethleem şi, prin urmare, nu se puteau simţi stânjeniţi să se afle în compania unui hoţ de profesie]. Dimas era fericit de onoarea pe care i-o făcea mama Dumnezeului lui. Conduse sfânta familie la locuința lui şi-i primi cum putu mai bine.

Legenda creştină nu ne-a păstrat niciun alt incident despre această plecare spre Egipt. Prima noapte de la plecarea familiei lui Iosif fu petrecută la hoţul Dimas, pe care-l vom regăsi mai târziu, la sfârşitul acestei poveşti. A doua zi, când Isus părăsi casa primitoare a hoţului, copilul bolnav era vindecat. Mai mult, în această locuință se găsea o fântână, la care Maria spălă scutecele copilaşului divin; căci, chiar dacă era Dumnezeu, Isus era supus legilor naturii umane.

În zilele noastre, încă se arată pelerinilor, în împrejurimile Bethleemului, această fântână a lui Dimas, unde au fost spălate cârpele cu care era înfăşat micul Hristos. Iar această fântână, în memoria acestei spălări, face deseori mari miracole.

Comentariile sunt închise.