Viața lui Iisus: copilăria lui Hristos -

CAPITOLUL 9 – O stea mirobolantă

În vremea respectivă, existau numeroase mici regate în Extremul Orient, și aceste regate erau guvernate de monarhi care erau numiți „magi”, deoarece se ocupau de magie, astrologie şi alte ştiinţe obscure. Trei dintre aceşti regi magi erau în mod deosebit prieteni; îşi părăseau regatele şi mer- geau pe rând acasă la câte unul dintre ei, unde se adânceau în studierea cărţilor de magie. Evangheliştii nu cunoşteau numele acestor trei savanţi monarhi; dar sfântul Bède, un bătrân călugăr anglican care a trăit în secolul al VIII-lea, a avut o revelaţie și, graţie lui, toată lumea catolică îi cunoaşte astăzi foarte bine. Aşadar, ei se numeau: primul, Melchior; al doilea, Gaspard; iar al trei- lea, Balthazar. Sfântul Bède, care știa mai multe pe această temă decât toţi cei patru evanghelişti la un loc, ne mai dă și alte informaţii: „Melchior era un bătrân cu părul alb și barba lungă; Gaspard, dimpotrivă, era tânăr, fără pic de barbă şi roşcat; cât despre Balthazar, el aparţinea rasei negre şi purta barbă”.

Într-o frumoasă noapte de octombrie, cei trei regi-magi ai noştri se aflau reuniți la observatorul astronomic al unuia dintre ei şi priveau stelele, încercând să descopere vreo nouă cometă. Deodată, văzură apărând din adâncurile bolţii cereşti o stea mai strălucitoare decât toate celelalte, și care, în loc să rămână fixă, se mișca într-un mod neobişnuit. Acest fenomen îi surprinse foarte tare pe cei trei observatori.

– Vedeți și voi? îi întreba Melchior pe ceilalţi doi; steaua asta se mişcă, nu-i aşa? – Se duce de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta, zise Balthazar.

– Chiar aşa, pe cuvântul meu, parcă că dansează o polcă, răspunse Gaspard.

Şi magii adăugară:

– Oare ce poate să însemne asta?

Melchior, în calitatea lui de decan al societăţii regale, făcu următoarea propunere:

– Ne vom retrage timp de o oră, fiecare singur într-o încăpere. În linişte şi meditaţie, vom face săpături pe această temă şi apoi ne vom comunica unul altuia rezultatul calculelor noastre.

Zis şi făcut. Timp de o oră, cei trei savanţi monarhi îngrămădiră pe pergamente interminabile, munţi și munți de cifre. La expirarea timpului, erau groaznic de palizi, așa de tare îi epuizase munca la care se înhămaseră. Reveniţi în sala mare a observatorului, îşi depuseră solemn pergamentele cifrate pe masa din mijloc; apoi se duseră din nou, pentru un moment, la fereastră. Steaua strălucitoare era tot acolo şi începuse să danseze frenetic.

– Ciudat! Ciudat! mormăiră magii, reluându-şi locul la masa. Melchior luă primul cuvântul:

– Am numărat toate salturile stelei timp de 17 minute; am făcut totalul; am înmulțit acest total cu 4.228.695. Din produs, am scăzut 5.672. Am împărţit apoi cifra rămasă la 47. După care, am făcut 29 de înmulţiri, urmate de tot atâtea scăderi şi de tot atâtea împărţiri, operând mereu cu acelaşi înmulțitor, aceeaşi cantitate scăzătoare şi acelaşi divizor. Iată câtul meu final.

Zicând acestea, arătă un număr de o lungime incomensurabilă.

Gaspard şi Balthasar, la rândul lor, săpaseră adânc şi executaseră adevărate tururi de forţă matematice, luând ca bază pentru calculele lor primele numere care le veneau în minte. Or, ca să vedeţi minune! câturile lor finale erau aceleaşi cu cel a lui Melchior. Atunci, cei trei regi magi se priviră şi spuseră încet, toţi trei deodată:

– Rezultatul operațiilor noastre despre mişcarea acestei stele arată clar ca lumina zilei, când nu e eclipsă, că într-un sat din apropierea Ierusalimului se va naşte în această iarnă un nou rege între evrei şi că, acest rege, fiind un zeu, trebuie să mergem să-l adorăm.

Ce lucru frumos e matematica! Ce lucru frumos sunt ştiinţele exacte!

Notați că nu exagerez cu nimic. După cum spune însăşi Evanghelia, nu un înger a venit să-i anunţe pe magi naşterea Unsului [n.a.: Să nu uităm că Hristos înseamnă Unsul]. Nu, o stea mişcătoare le-a dat de înţeles, prin mișcările ei, că într-un sat din apropierea Ierusalimului etc. Deoarece steaua nu le-a vorbit, numai în urma acelor calcule extraordinare i-au dat ei de cap acestei probleme fenomenale.

– Să mergem să-l adorăm pe acest nou rege al iudeilor, repetară Gaspard, Balthazar şi Melchior. Fără a pierde timpul luându-și la revedere de la nevestele lor, porniră la drum, nefăcându-şi griji nici măcar pentru faptul că-şi lăsau regatele fără conducător pe timpul călătoriei lor, care avea toate şansele să fie una lungă. Această călătorie dură 4 luni. Era în primele zile din februarie când cei trei potentați ajunseră la Ierusalim.

Calculele le indicaseră acestor prinți savanţi că un nou rege era pe punctul de a se naşte printre evrei; dar calculele cu pricina nu desemnaseră și locul exact al acestei naşteri miraculoase. Pentru a găsi locul respectiv, avură un ghid infailibil: steaua însăşi. Această stea mergea înaintea lor, strălucind ziua ca și noaptea. Nu mai trebuiră decât să-și dea osteneala s-o urmeze. Ea îi conduse în felul acesta până la Ierusalim, unde ajunseră la câteva zile după ce Maria se purificase şi-şi prezentase copilul la Templu.