CAPITOLUL 6 – Genealogia lui Mesia
N-ar fi rău să prezentăm aici genealogia lui Iisus și să amintim promisiunile făcute de Iehova patriarhilor. Această genealogie, curioasă mai ales prin concluzia ei, se găsește în Evanghelie. Este deci necesar să-i acordăm un spațiu în cadrul acestor pagini.
În momentul în care Fecioara fu pe punctul de a naște, rămânând în același timp virgină (este un articol de credință) e logic să admitem că patriarhii se duseră în delegație la Iehova, manifestându-și întreaga bucurie de a avea în descendența lor directă un copil care se va naște, conform profețiilor, pentru a mântui rasa umană de păcatul mărului, comis de Adam și Eva. [n.tr.: articole de credință = învățăturile esențiale ale Bisericii].
Primul care se înfăţişă Preaînaltului fu Avraam, care zise:
– Doamne Dumnezeule, ca răsplată pentru credinţa în legile tale cereşti, mi-ai promis că voi fi tatăl unei rase binecuvântate și că Mesia se va naște din descendența mea directă. Azi s-a împlinit timpul. Tu, Dumnezeule Atotputernic, ale cărui jurăminte sunt imuabile și sacre, ți-ai ținut cuvântul?
– Bineînţeles, Avraam, din toată inima.
– Doamne, eu l-am zămislit pe Isaac.
Isaac veni şi spuse: Eu, doamne, l-am zămislit pe Iacob. – Iacob veni şi spuse: Iar eu pe Iuda. – Iuda veni şi spuse: – Eu l-am zămislit pe Fares. – Fares veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Esrom. – Esrom veni şi spuse: – Eu, pe Aminadav. – Aminadav veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Naason. – Naason veni şi spuse: Eu, pe Salmon. – Salmon veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Booz. – Booz veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Iobed. – Iobed veni şi spuse: – Eu l-am zămislit pe Iesei. – Iesei veni şi spuse: Iar eu, pe David.
David se prezentă și el, la rândul lui. Iehova îl bătu prieteneşte de obraz:
– Multiubite David, făcu el, tu ai fost alesul meu predilect. Ție îți reînnoiesc promisiunile pe care i le-am făcut lui Avraam. În istorie, dragul meu David, tu vei fi numit strămoșul lui Mesia.
David făcu o plecăciune şi spuse:
– Eu l-am zămislit pe Solomon.
Solomon veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Roboam. – Roboam veni şi spuse: Eu, pe Abia. – Abia veni şi spuse: Eu l-am adus pe lume pe Asa. – Asa veni şi spuse: Eu, pe Iosafat. – Iosafat veni şi spuse: Eu l-am adus pe lume pe Ioram. – Ioram veni şi spuse: Eu, pe Ozia. – Ozia veni şi spuse: Eu l-am adus pe lume pe Ioatam. – Ioatam veni şi spuse: Eu, pe Ahaz. – Ahaz veni şi spuse: Eu l- am adus pe lume pe Iezechia. – Iezechia veni şi spuse: Eu l-am adus pe lume pe Manase.
Apăru Manase. Era gata să spună numele urmaşului lui, când bunul Dumnezeu îl opri cu un gest:
– Pe tine te cunosc, zise Domnul. Ce noroc pe tine să fii înscris dinainte în marea mea carte ca fiind unul din ascendenții lui Mesia; nu că ți-aș face vreun reproș, dar tu ai fost toată viața ta o lichea. Ai comis mii de sacrilegii, l-ai adorat pe diavol, ai pus să fie tăiat în două Isaia, unul dintre profeții mei preferați. Hristos, care se va naşte într-una din zilele astea, n-are de ce să fie măgulit că te numeri printre strămoşi lui.
– E adevărat, Doamne, răspunse Manase, am fost un necredincios; mi-a lipsit credința, mărturisesc. Am adus sacrificii idolilor și l-am martirizat pe Isaia al tău. Dar, la urma urmei, n-am ultragiat niciodată morala, ca Solomon, n-am speculat farmecele soției mele, ca Avraam, și nu sunt fiul unei prostituate, ca grăsanul de Booz.
– Poftim? Ce-ai de spus despre mine? zise Booz intervenind.
– Care-i treaba? Care-i treaba? făcură Avraam şi Solomon.
– Treaba e, răspunse Manase, că Domnul îmi flutură pe sub nas sacrilegiile, și eu pledez pentru circumstanțe atenuante, punându-mă în paralel cu voi. Bine, admit că n-ar fi măgulitor pentru Mesia să mă numere printre strămoșii lui; dar, în definitiv, mi se pare că ar roși mai puțin din cauza mea, decât din cauza mamei lui Booz, doamna Rahab, prostituata Ierihonului…
– Șșșt! Șșșt! i-o tăie Preaînaltul. Să nu ne spălăm rufele în fața tuturor acestor tineri heruvimi şi serafimi care ne ascultă. Fără scandal, dragii mei! Manase, prietene, îţi iert acum toate scăpările; te scutesc, deci, să-i mai critici pe ceilalți strămoși și strămoașe ale lui Hristos. Să ne reluăm mica defilare genealogică, care e foarte interesantă, și al cărei scop este de a dovedi că eu m-am ținut de promisiunile făcute lui Avraam și lui David. Pe cine ai zămislit tu, Manase?
Manase răspunse: – Eu l-am zămislit pe Amon. – Amon veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Iosia. – Iosia veni şi spuse: Eu, pe Iehonia. – Iehonia veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Salatiel. – Salatiel veni şi spuse: Eu, pe Zorobabel. – Zorobabel veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Abiud. – Abiud veni şi spuse: Eu, pe Eliachim. – Eliachim veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Azor. – Azor veni şi spuse: Eu, pe Sadoc. – Sadoc veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Achim. – Achim veni şi spuse: Eu, pe Eliud. – Eliud veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Eleazar. – Eleazar veni şi spuse: Eu, pe Matan. – Matan veni şi spuse: Eu l-am zămislit pe Iacob. Iacob se ridică.
Uf! făcu Iehova, numai tu ai mai rămas, dragul meu Iacob numărul 2.
– Într-adevăr, Doamne, nu cu mult timp în urmă m-ai retras din rândul viilor, iar fiul meu e încă bine mersi, pe pământ.
– Deci tu pe cine ai adus pe lume?
Iacob răspunse: Eu l-am adus pe lume pe Iosif.
Patriarhii se uitară unii la alții.
– Deci acest Iosif va fi tatăl lui Mesia? întrebă Avraam.
– Nicidecum, fiule; acest Iosif este doar bărbatul uneia numită Maria, din care se va naște Hristosul în chestiune.
– Aha! observă David, care credea că a priceput; acest Iosif, descendentul meu, l-a zămislit pe Mesia promis de tine.
– La dracu! nu… Iosif e străin de această paternitate. El e soțul Mariei şi atât. Restul nu vă priveşte.
Se stârni un șușotit îndelung în rândul patriarhilor.
– Atunci, Doamne, strigară ei, ți-ai bătut joc de noi într-un mod îngrozitor.
– La ce bun, zise Avraam, mi-ai mai pus în cap toată această genealogie, dacă ultimul dintre descendenții mei n-a contribuit cu nimic la zămislirea lui Mesia? Mă simt furat!
– Toți suntem furați, repetară ceilalți.
Bunul Dumnezeu lovi cu pumnul în tejghea (o tejghea magnifică, din zinc, decorată cu briliante). – Poftim ce căpoşi! strigă el. Nu sunt în stare să priceapă nimic și vor să afle cheia enigmei!
– Spune-i enigmă, dacă așa îți place, obiectă David. Dar, la urma urmei, nu mi-ai jurat tu mie că Mesia va ieși din rasa mea? Da sau nu?
– Întocmai.
– Și dintr-a mea? ripostă Avraam.
– Întocmai. Și tocmai în virtutea acestei promisiuni îl aveți voi în descendența voastră directă pe tâmplarul Iosif, soţul Mariei, care va deveni mâine mama lui Hristos.
– Dar Doamne, schelălăi toată adunarea – și dacă acest Iosif nu este decât un soţ platonic?…
– Și? Cu ce vă afectează asta pe voi?
– Păi, ne deranjează! Îţi încalci promisiunile!
– Vă cer iertare.
– Le ocolești!
– Pentru nimic în lume.
– Oh, asta-i prea de tot!
Şi zicând acestea, falşii strămoşi ai lui Mesia începură să bată din picioare, nemaiîncercând nici măcar să-şi ascundă furia în fața acestei crunte dezamăgiri.
Preaînaltul îşi pierdu răbdarea şi-i sări și lui muștarul:
– Măi să fie! strigă el cu un glas asurzitor. Pur şi simplu m-aţi omorât cu zile! Căraţi-vă naibii de aici și eliberați-mi podeaua, și repede, vă rog! Pretenţiile voastre sunt pur şi simplu prosteşti. Mi- am ţinut promisiunea, pentru că eu sunt infailibil. Iosif nu este tatăl lui Mesia şi cu toate acestea, Mesia descinde din voi. Asta afirm Eu și trebuie să vă fie de-ajuns! N-aveți nevoie să înțelegeți cum vine treaba… pentru că este un mister.
Şi cum patriarhii continuau să bodogănească, Savaot adăugă:
– Tronuri, Stăpâniri și Principate! Hai, dați-i afară pe toți! Ceea ce se făcu într-o clipită. [n.tr.: În religia creștină, Tronurile, Stăpânirile și Principatele sunt cele trei ierarhii ale cetelor de îngeri].
Iată de ce Evanghelia își dă atâta osteneală să ne demonstreze faptul că Iisus Hristos se trage din David şi Avraam, nefiind fiul lui Iosif, și asta pentru că Iosif ar descinde în linie dreaptă din acești doi patriarhi îndrăgiți de Domnul. Să ne plecăm, fraţilor, în faţa acestor bâlbâieli şi să le credem fără să le înțelegem.
[n.a.: Ca să nu fiu acuzat că inventez, din plăcere, absurdități, pentru a le atribui apoi cărților așa-zise sfinte, iată, textual, cele 16 versete ale Evangheliei sfântului Matei:
„Capitolul 1
- Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
- Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacob; Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui;
- Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
- Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
- Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; 6. Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;
- Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
- Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
- Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;
- Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
- Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
- După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; 13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
- Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
- Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob;
- Iacob a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos.”
Citind Evanghelia, rămâi stupefiat în fața grămezii de prostii și contradicţii flagrante care se întâlnesc în ea. Iată o religie care se bazează în mare parte pe virginitatea Mariei, și care interzice, sub pedeapsa anatemei, presupunerea, fie și pentru o secundă, că Iosif ar fi putut coopera la procrearea lui Mesia! Pe lângă aceasta, evanghelia se străduiește din toate puterile să stabilească genealogia lui Iosif, făcându-l pe acest soț inactiv să descindă din David și Avraam, și să dovedească în felul acesta că Dumnezeu și-a ținut promisiunile față de patriarhi, punându-l pe Mesia în rasa lor. Ce monument de idioțenie!
Dar chiar şi în această chestiune deja stupidă Evanghelia se contrazice. Astfel, după sfântul Luca, genealogia lui Hristos nu este deloc aceeași cu cea după sfântul Matei. Iată, tot textual, genealogia lui Mesia după sfântul Luca:
„Capitolul 3.
- Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, PRECUM SE SOCOTEA, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
- Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
- Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
- Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
- Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
- Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
- Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
- Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
- Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
- Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason,
- Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
- Fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam … „
Astfel, sfântul Luca și sfântul Matei cad de acord asupra așa-zisei genealogii a lui Iisus Hristos, de la Avraam și până la David. Dar începând cu David, cei doi evanghelişti inspiraţi de porumbel se contrazic clar: după sfântul Matei, linia genealogică trece prin Solomon; după Luca, este vorba de o altă ramură a lui David, cea a lui Natan, care va fi cea prin care se vor îndeplini promisiunile lui Dumnezeu. Și, o! minune fără seamăn, aceste ramuri opuse una alteia, se termină amândouă cu tâmplarul Iosif, demonstrând cât de adevărat este faptul că Iehova este atotputernic.
Concluzie: Nu numai că ambele genealogii ale lui Iisus Hristos, date de Evanghelie, sunt absolut ridicole prin ele însele, având în vedere că concluziile lor le distrug întreaga alcătuire; dar ele mai sunt și în contradicție una cu cealaltă, ceea ce este culmea prostiei].