CAPITOLUL 10 – Adorarea magilor

Făcând calculele, la sosire, magii noştri constatară că noul rege al evreilor se născuse cu 40 de zile în urmă. Ei plecaseră cam cu 3 luni înainte de venirea lui pe lume.

Vă las să vă imaginaţi singuri cât de uimiţi trebuie să fi fost oamenii din Ierusalim la vederea acestei caravane bogate, de monarhi orientali. Nu mai văzuseră de mult timp o asemenea splendoare. Copiii se strângeau pe străzi şi se holbau admirativ la cămilele acoperite cu pături din ţesături preţioase. Magii angajară un ghid şi fură conduşi la rege. Nefiind avertizaţi de calculele lor că prinţul nou născut nu făcea parte din familia lui Irod, se aşteptau să-l găsească în palatul principal al oraşului pe băiețelul căruia îi aduceau omagiile lor.

Deci cel care fu surprins fu Irod, când îi auzit pe colegii lui de coroană, veniţi din ţări îndepărtate, zicându-i în cea mai pură limbă evreiască:

– Dragă vere, am venit să te felicităm pentru fericita naştere a fiului tău.

– Cum așa? răspunse Irod, dar soţia mea nu mi-a mai dăruit un copil de ceva vreme.

– Cu toate acestea, obiectă Melchior, noi ştim cu certitudine matematică că un viitor rege al evreilor s-a născut acum câteva zile pe aici. Dacă nu face parte dintre descendenţii tăi, te rugăm să ai cel puțin amabilitatea de a ne indica unde să-l găsim.

– Ce tot spuneți voi acolo? întrebă Irod.

– Sire, nouă ni s-a arătat o stea, o stea mirobolantă, o stea care merge. Ea ne-a condus până în aceste locuri. Or, când o stea îşi permite astfel de libertăţi, n-o face fără un motiv serios. În plus, suntem siguri de ceea ce afirmăm. Suntem băgați până-n gât în ştiinţa astrelor şi nu putem decât să-ți repetăm întrebarea: Dacă viitorul rege al evreilor nu este în casa ta, atunci unde locuiește?

Irod se simţi tulburat de siguranţa cu care vorbeau aceşti savanţi eminenţi. Își zise în sinea lui că aceşti nobili necunoscuţi n-ar fi străbătut atâtea mii de mile pe spatele cămilelor doar pentru a-i vinde gogoși. Şi, cum nu concepea pe viitor un alt rege evreu decât moştenitorul său prezumtiv, simţi o mare teamă în faţa acestei concurenţe misterioase. Cu toate acestea, fiind un om abil, nu lăsă să se vadă emoția care-l cuprinsese şi le răspunse magilor cu zâmbetul pe buze:

– Vestea pe care mi-o aduceţi, dragi colegi, este chiar o noutate pentru mine, dar mă umple de bucurie. Fiţi atât de amabili şi continuaţi să vă urmaţi steaua, iar când îl veţi găsi pe viitorul rege al iudeilor, întoarceţi-vă la palatul meu, ca să-mi indicaţi locul exact în care se află. Voi fi fericit atunci să merg şi eu, la rândul meu, să-l vizitez pe acest copil predestinat.

– O! dar noi nu vrem să-i facem doar o simplă vizită, îi atrase atenția Gaspard. Acest viitor rege al evreilor va fi mult mai puternic decât noi şi decât tine. Noi ne ducem la el pur și simplu ca să-l adorăm.

– Cum adică! exclamă Irod; dar şi eu vreau să-l ador. Nu-mi puteţi refuza această plăcere.

Irod le oferi magilor un pahar de muscat şi un biscuit, iar aceştia îl părăsiră, promiţându-i ca la întoarcere să-i dea adresa exactă a viitorului rege.

Din acel moment, Irod căzu pradă unei mari neliniști. Fu atât de neliniștit, încât nu se gândi la cel mai simplu mijloc prin care l-ar putea găsi pe acest concurent, a cărui naştere, ce i se revelase subit, îi provoca atâta mâhnire. Mijlocul era aceasta: Irod n-ar fi avut decât să urmeze steaua, la fel ca magii; dar această idee nu-i trecu în prin minte.

Balthazar, Melchior şi Gaspard continuară singuri să urmeze traseul astrului vagabond. Și unde credeţi dvs. că i-a condus el la finalul acestor peregrinări? La Nazaret? Nicidecum. Iosif și familia lui o șterseseră din Bethleem imediat ce fură înscrişi în registrele recensământului; veniseră la Ierusalim pentru prezentarea lui Isus la Templu. După aceasta, nu le rămăsese decât să se întoarcă la Nazaret, domiciliul lor stabil. Ei bine, nu, se pare că s-au reîntors la Bethleem, satul acela neospitalier, întrucât, după cum ne spune Evanghelia, la Bethleem avu loc adorarea regilor. În zadar se obiectează că această adorare s-a petrecut înainte de prezentarea la Templul din Ierusalim. Eu voi răspunde: Imposibil. Irod, fiind prevenit de naşterea lui Mesia şi căutându-l, cu certitudine micul Isus n-ar fi scăpat furiei sale, dacă părinţii lui ar fi făcut imprudenţa în acel moment să-l expună în plină sinagogă și într-o ceremonie publică prezidată de marele preot Simion.

[n.a.: S-ar mai putea obiecta că data fixată de Biserică pentru închinarea regilor este 6 ianuarie, în timp ce prezentarea la Templu n-ar fi avut loc decât pe 2 februarie; că, prin urmare, vizita magilor a precedat purificarea. Eu voi răspunde: datele Bisericii au fost fixate contrar bunului simţ. Altfel cum se explică faptul că adorarea regilor, făcându-se pe 6 ianuarie, masacrul inocenților (rezultatul adorației) a avut loc, după calendarul catolic, cu 9 zile înainte, adică pe 28 decembrie? Adevărul e că totul e o minciună în legenda creştină, dar minciunile preoţilor sunt grosolane şi contradicţiile lor, flagrante].

Logic – dacă putem vorbi de logică în ceea ce priveşte poveştile din Evanghelie – familia lui Iosif s-a achitat mai întâi de formalităţile de prezentare şi purificare impuse de legea lui Moise şi s-a întors apoi la Bethleem, fără niciun scop. Poate că tâmplarul îşi uitase în iesle o duzină de gulere de cămaşă. Aşadar, steaua s-a oprit în satul lui David şi chiar deasupra legendarului grajd. Fără îndoială, boul și măgarul se aflau încă acolo. Cât despre Iosif, dacă e să-l credem pe Sf. Matei, el era absent.

„Regii, spune Noul Testament, intrară în sărăcăciosul adăpost, unde văzură copilul împreună cu Maria, mama lui; şi, prosternându-se cu fruntea în pământ, îl adorară; apoi, deschizându-și comorile, i-a oferit în dar aur, tămâie şi smirnă”.

Această ofrandă a regilor-magi m-a pus întotdeauna pe gânduri. Scriitorii ecleziastici ne precizează în detaliu ce cadou a făcut fiecare dintre monarhi şi trebuie să recunoaștem că doi dintre ei n-au arătat o generozitate prea mare. Melchior şi-a deschis caseta, dându-i întregul conţinut, care era aur. Gaspard a oferit tămâie, care nu era mare lucru. Balthazar a depus în faţa leagănului un pic de smirnă, un fel de răşina parfumată care nu valora mai mult decât tămâia. Pentru nişte monarhi veniţi de aşa de departe, Gaspard şi Balthazar au dat dovadă de o calicie incalificabilă. Mai mare deranjul de a călători timp de 4 luni pentru a împărţi asemenea cadouri de nimic! Tămâia, dacă vreţi, era la modă și putea avea un sens măgulitor. Gaspard a ieşit ieftin cu mica lui atenție. Dar Balthazar? Of! Balthazar ăsta! Ce cărpănos!… Smirnă? Iată tot ce i-a adus el Dumnezeului său! Ar râde și curcile! Şi la ce foloseşte smirna ta, Balthazar? Sfântul Bède ne explică treaba asta: „Smir- na, care era în mâinile regelui negru, amintea că Fiul Omului era muritor”. Într-adevăr, anticii foloseau smirna pentru a îmbălsăma morţii. Ei, ce părere aveţi? Iată o atenţie delicată, un cadou bine ţintit: răşină de îmbălsămare pentru un nou-născut…

În ceea ce mă priveşte, refuz să admit explicaţia Sfântului Bède. După părerea mea, Balthazar era un meschin, care nu cheltuia sume nebuneşti când se asocia în făcut cadouri. Dar nu vreau să-l nedreptăţesc, crezând că a vrut să-i facă lui Mesia o farsă lugubră, oferindu-i la naştere un accesoriu de înmormântare. Iată ce cred eu: smirna, se ştie, este folosită de farmacişti la fabricarea, printre altele, a unei muşamale, folosită pentru a-i împiedica pe bebeluşi să facă pipi în pat. Aşadar, fără îndoială, în acest scop adusese Balthazar răşina. Îmi place mai mult aşa. Oricum ar fi, caseta cu aur întrecea tămâia şi smirna. În concluzie, cadoul lui Melchior era într-adevăr unul regal. Presupunând că era vorba de o casetă de mărime medie, ar fi trebuit să conţină aur în valoare de 30- 40 de mii de franci; ceea ce era o adevărată avere la epoca respectivă.

Un nou subiect de mirare pentru candoarea mea: Evanghelia nu mai vorbeşte deloc de această avere. Cartea sfântă ne spune că, dimpotrivă, Maria şi Iosif au trăit întotdeauna în sărăcie. În ceea ce-l priveşte pe Isus, el s-a comportat toată viaţa ca şi cum n-ar fi fost mare lucru de capul lui, trăind din expediente sau din generozitatea unor domnişoare, de care ne vom ocupa mai târziu.

Pentru ca aurul adus de regele-mag să fi fost atât de repede risipit de bruneta Maria, ar trebui să admitem că tânăra femeie avea vicii ascunse. Cine ştie? Poate nu i-a dezvăluit niciodată lui Iosif norocul nesperat ce dăduse peste ei în urma vizitei bătrânului Melchior. Sau poate o fi jucat la loterie pentru a-şi dubla averea și a pierdut tot.