Scrisă pe la mijlocul secolului al II-lea, Protoevanghelia după Iacov este o evanghelie apocrifă care nu a fost niciodată acceptată oficial de Biserică. Și totuși, aproape tot ce știm despre Maria – de la nașterea ei miraculoasă până la „pururea fecioria” – vine direct de aici. Un paradox savuros: un text respins ca necanonic a ajuns să fundamenteze dogme centrale ale credinței creștine.
Un bestseller religios în răsărit
Această scriere a fost extrem de populară în creștinismul timpuriu, mai ales în Răsărit. A fost copiată, tradusă în limbi precum siriana, etiopiana, georgiana și slavona, și larg difuzată. Faptul că n-a intrat în canon este, sincer, aproape un miracol. Poate că era prea mult chiar și pentru Biserica secolului IV.
Sau poate că scena cu Salomeea a fost picătura care a umplut paharul…
„Testul virginității” și arderea mâinii Salomeei
Una dintre cele mai absurde și grotești secvențe ale textului o are în prim-plan pe o moașă neîncrezătoare, Salomeea. După nașterea lui Iisus într-o peșteră, femeia vrea să verifice dacă Maria este „încă fecioară” după naștere. Spoiler: atinge zona intimă a Mariei și, imediat, mâna i se usucă și arde. Scena e complet fantastică, cu o logică magică ruptă din basmele bizantine, dar culmea… a fost luată în serios timp de secole.
Cum a reușit o ficțiune să devină teologie oficială?
Protoevanghelia a fost scrisă mult după moartea lui Iisus, într-o perioadă în care Biserica se lupta să-i ofere acestuia o „mamă potrivită” – adică o femeie idealizată, fără păcat, fără sex, fără trecut. Așa că autorul anonim a umplut golurile cu fantezie religioasă: o copilărie sacră în Templu, un Iosif bătrân și „nevinovat”, o naștere miraculoasă într-o peșteră, plus protecția angelică de la concepție până la alăptare.
De ce n-a intrat în canon, de fapt?
Răspunsul real e simplu: era prea evident că e o ficțiune teologică scrisă cu un scop. Nu avea autor apostolic, nu era veche, nu era coerentă cu Evangheliile sinoptice. În plus, scenele suprarealiste și interacțiunile magice deranjau chiar și pe unii părinți ai Bisericii. Așa că a fost lăsată pe dinafară. Dar ideile ei… acelea au fost reciclate cu grijă.
Concluzie: Apocrifa care a scris dogma
Protoevanghelia după Iacov nu e doar un text obscur, ci piatra de temelie a mitului Mariei „pururea fecioare”. Cu toate absurditățile ei – de la moașe cu mâini arse până la stele care se opresc în loc – acest text a devenit inspirația pentru o doctrină întreagă. Și totuși, aproape niciun credincios nu știe de unde provin toate aceste „adevăruri sfinte”. Paradoxul e complet: o poveste magică și respinsă oficial a devenit literă de lege în sufletele a miliarde.
Discută cu noi pe TikTok:
@bibliapentrusceptici Maria pe măgar? Șocant: nu e în Biblie scena asta! #maria #sfantamaria #iisus #iisushristos #romania #biblianotiktok #sfantascriptura #bibliapentrusceptici #religie #crestinism #credinta #credintaindumnezeu #iosif #nastereadomnului #fyp #fypromania ♬ Piano Cinematic – Syafeea library
