Mic ghid ateist

Acest articol, doreşte să clarifice noţiunea de ateu, cu ce izvorăşte din ea şi care îi e limita.

 Ateismul e răspunsul sau poziţia de dubiu asupra unei singure afirmaţii, respectiv afirmaţia “există dumnezeu” – şi răspunsul ateist “nu cred” – că nu am suficiente dovezi (nici măcar una). Ateismul nu reprezintă o afirmaţie “nu cred”, ci e refuzul de a accepta ca adevarată o afirmaţie “există”. Pentru o persoană mai puţin abilă în tainele logicii, ar însemna cam acelaşi lucru, însă a afirma ceva şi a respinge ca fiind adevărată o afirmaţie sunt două aspecte total diferite, deoarece prima necesită a se face dovada afirmaţiei, pe când a doua poziţie, cea de respingere, e reacţia normală când încerci să adaugi un element nou asupra realităţii, refuzi a considera ceva ca fiind adevărat până îţi sunt prezentate destule dovezi în favoarea pretenţiei. Dacă cineva afirmă “sufletul omului e în fumul de ţigară”, reacţia e una de dubiu, până când cel ce afirmă poate dovedi în mod empiric că sufletul există şi mai mult de atât există în fumul de ţigară, simplul fapt că o persoană nu poate dovedi contrariul, nu face afirmaţia în sine adevărată, ci afirmaţia rămâne în continuare neîntemeiată, şi nu este de datoria celui care refuză de a face proba.

Există totuşi, excepţia “ultra-ateistului”, acela care dintr-un exces de zel şi poate necunoaşterea impactului logic asupra poziţiei sale, face mai mult de a respinge ca fiind adevărată o afirmaţie şi vine să afirme în sine – fie şi negativ, că “nu există”. Afirmaţia negativă, e o afirmaţie în sine, şi trebuie dovedtiă ca oricare alta, astfel dacă alegi să mergi pe calea “ultra-ateului”, nu te poţi retrage în poziţia defensivă, naturală de scepticism, căci ai făcut mai mult decât era nevoie. Ateismmului îi este suficientă poziţia de respingere, nu are nevoie de mai mult.

S-ar putea spune, “pai dacă nu afirmi că nu există, înseamnă că eşti agnostic nu ateu”, iar aici e vorba de o altă confuzie atât în terminologie cât şi în logică. Agnosticismul/gonsticismul se referă la ceea ce cunoşti/nu cunoşti iar ateismul/teismul se referă la ceea ce nu crezi/crezi, pe baza a ceea ce nu cunoşti/cunoşti. Astfel un ateu e inclusv agnostic, în cazul prezentat prima oară, căci ateismul rezultă din agnosticism, nu am destule dovezi/nu cunosc refuz să cred că afirmaţia privind existenţa e adevarată.

10603291_737055519694108_4058913519978898440_n

Acum că am lămurit câteva aspecte esenţiale aş vrea să pun accentul, în continuare, pe ceea ce NU reprezintă ateismul ori ce Nu are legătură cu el.

 Nu există “morală ateistă”, există totuşi grupuri seculare, ce încearcă să definească principii morale, există atei ce publică articole unde se luptă cu morala, însă nu există un “Consens ateist”, asupra unor principii morale, la care toţi ateii să adere, cu toate că, în linii mari suntem pe aceeaşi frecvenţă, însă morala fiind ceva dificil, există diferenţe de opinii în anumite cazuri, consumul de carne probabil fiind cel mai popular măr al discordiei între atei în ceea ce priveşte morala, dar există şi altele.

 Nu există “doctrină ateistă”, astfel nu ai unde să găseşti o “biblie ateistă”, sau “în ceea ce credem”, căci trebuie să repet, ateismul e răspunsul asupra unei singure afirmaţii, şi nimic mai mult. De asemenea, nu există, precum am văzut zilele astea, “noi ateii spunem că…(…)”, dacă aceasta ar fi adevărat, ar însemna că există o doctrină, iar cum ea nu există, nici afirmaţia “noi ateii” nu poate fi adevărată. Există consens ideologic în anumite situaţii, de regulă o bună parte din atei aderă la principiile umaniste, dar nimic din toate astea, nu e necesar şi nu e definitoriu pentru “a fi ateu”. A fi ateu, înseamnă doar că refuzi să accepţi o afirmaţie ca fiind adevărată,(trebuie să repet, de câte ori pot), nu înseamna că automat aderi la principii de viaţă, că îţi asumi umanismul, că … şi iar că.

11312692_849725881760404_7438849648704158781_o Nu toţi ateii sunt la fel. Deoarece, pentru a fi ateu, e necesar doar să respingi o afirmaţie, ateii mai departe se diferenţiează în funcţie de viziunea asupra vieţii a fiecăruia. Astfel, pot exista atei care cred în extratereştrii la fel cum pot exista atei care cred în reptilieni, la fel cum pot exista atei care mănâncă carne iar atei care nu mănâncă carne, la fel cum pot exista atei care se droghează şi atei care nu se droghează. Deciziile fiecărui individ asupra vieţii sale, şi a ce consideră că e adevărat, sunt irelevante pentru ateism, atâta timp cât în continuare respectivul individ îşi menţine refuzul de a accepta afirmaţia privind existenţa zeului ca fiind adevărată. Desigur, am putea privi cu scepticism, un ateu care în acelaşi timp ce refuză crede în reptilieni, dar e cu totul altă mâncare de peşte, şi nu-i face ateismul mai “mic”, şi nici al altora “mai mare”, căci, la noi, la atei, nu există “ateu adevărat”, din simplul motiv, că nu avem o doctrină, că ateismul e ceva simplu şi are la baza un singur răspuns la o singură afirmaţie, iar ce e pe lângă, ţine de diversitatea oamenilor şi nu de ateism.

 Ateii Nu sunt mai buni sau mai răi, mai inteligenţi ori mai proşti, ca religioşii. Falsa impresie că, un ateu îi e cumva superior în coeficientul de inteligenţă ori în bunătate faţă de un credincios, după părerea acestui ateu, e de o mojicie copilărească. Majoritatea ateilor, au fost cândva credincioşi, asta nu înseamnă că atunci când erau, cumva, miraculos erau mai proşti ori mai puţin buni, înseamnă doar că percepţia asupra realităţii le-a fost schimbată asupra unui singur aspect. E adevărat totuşi că, religia când este considerată adevărată, în întregul ei, poate face o persoană să urască/dispreţuiască fără un motiv întemeiat un alt seamăn, iar clasicul exemplu este cel privind homosexualii, unde repulsia poate fi găsită în doctrina religioasă. Cu toate astea, o persoană decentă, fie şi credincioasă, are să ignore acele pasaje ce le consideră nedemne de urmat la fel cum un ateu poate dispreţuii homosexualii din cu totul alte motive decât cele religioase, nu e ca şi cum toţi ateii acceptă homosexualii. Ideea din cele două poziţii de acceptare în antiteză cu credinţa asumată şi cea de dispreţ în raport cu ateismul, sunt expresii ale naturii omului şi nu atribute ale credinţei ori lipsei ei. Religia nu-i o scuză de a te comporta ca un tâmpit şi nici lipsa ei nu-i un motiv de blamare a altuia. Cât despre inteligenţă, aceasta are la bază componenta genetică şi dorinţa de afirmare intelectuală ce se exprimă prin muncă constantă în asimilarea de informaţii cu bază în realitate. Cu alte cuvinte, un savant în orice domeniu, să zicem astronomie, ce a învătat toată viaţa şi încă o mai face, a cărui carieră se axează pe aspecte observabile, ce ţin de fizică, matematică, dacă se întâmplă pe lângă cumulul imens de informaţii folositoare să deţină şi câteva mistice, respectiv să creadă în dumnezeu, cu siguranţă, nu-l face mai puţin inteligent ca unul ce în total nu deţine nici 5% din informaţiile veridice ce le deţine savantul, nu poţi spune că să zicem respectivul de 20 de ani, doar pentru că refuză să accepte o afirmaţie îi e superior intelectual savantului ce se întâmplă să creadă în dumnezeu. Savantul nostru, greşeste într-un singur aspect, asupra unei singure afirmaţii, dar are dreptate în orice ce are legătură cu domeniul său de activitate

13221134_1057959557603701_5437340093873714577_oÎn principiu, ateii consideră religia ca fiind ceva dăunător omenirii, atunci când e vorba de religii ce oferă îndemne morale cu capacitatea de a dăuna altor persoane. Nu acelaşi lucru se poate spune despre budism, a cărei doctrina e orientată spre non-violenţă. Însă, în cazul creştinismului, ca urmare a interdicţiei de a folosi mijloace contraceptive, o bună parte din Africa a fost infestată cu HIV/SIDA, în cazul islamului, Sharia nu mai are nevoie de nicio prezentare, căci forţa distructivă ce-I face pe adepţii ei să recurgă la terorism, e fără îndoială, un exemplu perfect al forţei malefice a religiei. Cu toate astea, nu e o condiţie sine qua non, pentru a fi ateu, acela de a condamna religia, dar pot afirma fără grijă că majoritatea ateilor au acest aspect în comun.

        Acesta este micul ghid ateist, şi dacă e ceva de reţinut din el, să fie acela că “ateul respinge ca fiind adevarată afirmaţia “există dumnezeu” “, orice altceva, nu are legătură cu ateismul, ci cu fiecare individ în parte.

Autor: A. Geicu

Comentariile sunt închise.