Iisus, conform învățăturilor Bibliei, este perfect, însă bărbații care i-au scris povestea erau departe de perfecțiune. Tocmai de aceea trebuie să fim răbdători cu unele contradicții din textele lor.

Sunt ferm convins că autorii Evangheliilor, după ce au murit, s-au întâlnit în cer la o ceașcă de cafea (sau să fi fost la un pahar de vin?) și au clarificat puțin între ei incoerențele textuale din Evanghelii.

Îmi imaginez dialogul următor:

Luca: Deci, dragi colegi: pentru a vedea dacă toți am scris despre același Hristos, hadeți să facem o mică comparație a mărturiilor din Evanghelii.

Ioan: Propunerea ta este excelentă! Cu ce să începem? Cu nunta din Canaa?

Luca: Ce nuntă? Despre ce nuntă vorbești?

Ioan: Cum care nuntă?! Prima minune făcută de Iisus.

Luca: Se pare că aici te înșeli, stimate coleg! Prima minune a avut loc după ce Iisus a învățat în sinagogă și cei de acolo l-au dus pe un munte înalt ca să-l omoare. Însă Iisus pur și simplu a trecut nevătămat prin mijlocul lor. Total adevărat!

Ioan: Pe bune? Mă gândesc că ar fi trebuit să fi auzit cu siguranță de evenimentul ăsta…

Luca: Atunci hai să începem de la trădarea lui Iuda și cum neghiobul ăsta l-a trădat pe Iisus cu un sărut și de aceea a ajuns Hristos să fie răstignit.

Ioan: Stai puțin. Cum adică sărut? S-au pupat între ei?

Matei: Tu nu ai auzit nimic de sărutul lui Iuda? Îmi devii încet suspicios cu mărturiile tale.

Luca: Hai să nu ne oprim la sărutul lui Iuda. Cum ar fi să trecem la Înviere? Să începem de aici. Sunt sigur, dragi colegi, că aici am scris despre același eveniment.

Marcu: Bună idee! Uitați cum a fost: Câteva femei au vrut să meargă la mormântul lui Iisus. Însă Iisus nu mai era în mormânt. Boah! În locul acestuia stătea acum un tânăr în alb.

Luca: Doi tineri!

Matei: Bateți câmpii! Era un înger cu înfățișare de fulger!

Ioan: (victorios) Doi îngeri la mine!

Marcu: Tu vorbești serios? Ești sigur? În fine… Poate găsim ceva asemănări când vine vorba despre persoana care a descoperit marea minune a învierii. Dupa Evanghelia mea au fost Maria Magdalena, cealaltă Mărie și Salome.

Luca: Maria și cealaltă Mărie au fost și la mine, însă pe lângă ele a mai fost Ioana și alte femei…

Ioan: (întristat) La mine a fost doar o Marie…

Matei: (ridică degetulvictorios ) Maria de două ori! Am câștigat!

Luca: Hai să nu întrecem măsura, dragi colegi! Să vorbim atunci mai bine despre acei oameni binecuvântați de Domnul, cărora li s-a arătat Iisus. Primul a fost Cleopa în Emaus.

Ioan: (puțin iritat) Cine, cum, unde???

Luca: Cleopa! Și ăla nu l-a recunoscut din prima pe Iisus. Istorie foarte adevărată! O găsiți în cartea mea.

Ioan: (și mai iritat) Mă lași? Nu a fost Cleopa sau cum l-o mai fi chemat. A fost Maria și aceasta nu l-a recunoscut pe Iisus.

Luca: Pe bune? Să fim serioși: femeia asta doar știa cum arată Iisus?!

Ioan: (nesigur în voce) A crezut că e grădinarul…

Matei: Ce mai vrăjeli! Iisus s-a arătat Mariei și celeilaltei Mării în timp ce se îndrepta spre apostoli. Și acestea au căzut în genunchi în fața Lui. Acesta este adevărul adevărat! Jur!

Marcu: Eu cred că am să preiau versiunea lui Ioan. Mi se pare cea mai plauzibilă. Însă chestia aia cum Maria ar fi crezut că e grădinarul mai bine o las la o parte.

Ioan: (fierbe de mânie) Dar asta cu grădinarul e cea mai bună parte din toată povestea!

Luca: Și să nu uităm că Iisus, după Înviere, a înviat mulți oameni.

Matei: (căutând prin textul său) Despre ce boala vorbești?

Ioan: Despre Lazăr, fratele Mariei Magdalenei, uitucule!

Marcu: Abureli! Aia a fost o fată tânără, fiica lui Iair.

Luca: Ce? În niciun caz! Cu siguranță voi vă referiți la tânărul înviat. Încet, încet tind să cred că voi habar nu aveți ce vorbiți sau ce ați scris.

Matei: (către Luca) Uite cine vorbește! Ți-am citit textul și tu nici măcar nu te-ai obosit să scrii o iotă despre cum Iisus a mers pe apă…

Ioan: (mândru de sine) Iar voi nu faceți nicio referire la cum Iisus transformă apa în vin. Asta minune!

Matei: (către Luca și Ioan) Și ce dacă! Voi nu aveți povestea cu blestemul smochinului. Asta-i cea mai bună poveste din toate!

Marcu: (zâmbind ironic) Na uite ce bine ne potrivim istorisiriile.

Matei: Și mai avem și relatarea măreața a nașterii lui Iisus.

Marcu: (zâmbind și mai ironic) De ce? Ce-i atăt de măreață?

Luca: Păi… nașterea lui Iisus a fost profețită de îngerul Domnului.

Matei: Exact. Un înger i-a apărut lui Iosif în vis și i-a revelat că o profeție străveche va avea să se împlinească și fecioara va da naștere unui copil, pe care-l va numi Emanuel.

Luca: Emanuel?! Credeam că îl cheamă Iisus. După Evanghelia mea îngerul nu-i apare lui Iosif, ci Mariei.

Marcu: Și la mine tot Iisus îl cheamă.

Ioan:  Habar nu am despre ce vorbiți. Despre fecioara care naște nu am scris nimic. Mi-aș fi amintit imediat de așa ceva miraculos.

Matei: (ironic către Ioan) Mda… exact ca la Schimbarea la față a lui Iisus.

Ioan:  Schimbarea la ce??? Asta ce-o mai fi?

Luca: Ei și tu acum! Atunci când au apărut Moise și Ilie și vocea lui Dumnezeu.

Ioan:  Prima oara când aud de așa ceva.

Luca: Vorbești serios? Iisus pe munte, cu trei ucenici, Isus strălucește ș.a.m.d. Îți amintești acum?

Ioan:  Îmi sună a basm inventat. Care ucenici?

Marcu: (nervos tare) Tu faci mișto de noi? Cum care ucenici? Tu, frac-tu și Petru!

Ioan:  Și de ce nu știu eu nimic din toate astea?

Marcu: (nervos tare, tare) Încep să cred că ești un mincinos sau un uituc amețit rău de tot.

Matei: Și pe deasupra nici nu a scris nimic despre Diavolul în pustiu.

Ioan:  (ieșindu-și din fire) Vrăjeli! Însă îl am pe drac în pantaloni. Poți s-o întrebi pe mă-ta!

Luca: (îi cad de uimire ceașca din mână) Hei! Băieți! Ce boala! Hai să nu ne comportăm ca niște bădărani. Poate că ar fi bine să ne rugăm puțin și să ne calmăm nițel. Și cum știm cu toții din Noul Testament, Isus vrea ca noi să ne rugăm ”Tatăl Nostru”.

Marcu: (arătându-le la toți degetul mijlociu) Eu mă retrag!

Ioan:  (pufnind în râs) Asta cu rugăciunea nici eu nu o am în Evanghelie.

Matei: Gata! Am eu o idee. Ca să aflăm repede cine a scris adevărata Evanghelie să spunem acum care au fost ultimele cuvinte ale lui Iisus.

Luca: Simplu! Ultimele cuvinte au fost: ”Părinte, în mâinile tale încredințez sufletul meu!”

Matei: Ceeeee? Iisus a spus: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit!”

Ioan:  (privind sceptic către Matei) Asta a spus Iisus?

Matei: Tu ce ai scris la tine?

Ioan:  ”Săvârșitu-s-a”.

Matei: (râde cu lacrimi) Ce abureli ieftine! Buuuu! Buhuhuuuu!

Ioan:  O fi versiunea ta mai brează?

Matei: (nervos) În orice caz versiunea mea are și cutremur, și eclipsă totală și mulți zombi. Versiunile voastre-s plictisitoare. Așa că să mă pupați toți undeva. Eu mă întorc la parcela mea!

Sursa: M. Urban: ”Pulp Christian”