1. În acelaşi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.
2. Ezechia s-a bucurat şi a arătat trimişilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.
3. Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia şi l-a întrebat: “Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: “Au venit la mine dintr-o ţară depărtată, din Babilon.”
4. Isaia a mai zis: “Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: “Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”
5. Atunci Isaia a zis lui Ezechia: “Ascultă cuvântul Domnului oştirilor:
6. “Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul.
7. Şi vor lua din fiii tăi ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.”
8. Ezechia a răspuns lui Isaia: “Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”