Noi suntem dovada vie că lanțurile religiei pot fi rupte. În România suntem puțini evadați, poate vreo sută de mii dacă nu-i socotim pe minori, dar pe planeta suntem peste 1,2 miliarde. Numărul raționalilor este în creștere.

Chiar dacă azi pare că trăim era #PostAdevăr (#PostTruth) și că rațiunea pierde teren, bombardarea cu minciuni și #ȘtiriFalse (#FakeNews) este de fapt metoda prin care despoții planetei încearcă, prin inconștiența iraționalilor, să împiedice avântul științei și consolidarea democrațiilor și a libertăților.

De ce fac asta? Pentru că nu s-au adaptat societăților deschise și au ales odioasa scurtătură, au preluat cel mai de success model tiranic: zeul monoteist.

În Coreea de Nord, zeul este complet înlocuit de președintele ales din tată-n fiu (evocând relația tată-fiu din creștinism, Yahweh – Iisus), populației interzicându-i-se accesul la cărțile sfinte. La prima privire, regimul Phenian pare unul ateist, dar analizându-l afli că există un cult al personalității în jurul familiei Kim. Președintele-zeu este elogiat (fiu al zeului, fiu al națiunii) și prezentat ca având puteri supranaturale. Oamenii cred că Kim Il-sung a creat lumea și că acesta controlează starea atmosferică. Guvernul nord-coreean este de fapt un cult care pedepsește cu moartea apostazia. Puținii care reușesc să scape cu viață povestesc (https://youtu.be/wN6-BtNKKvU) că au crezut că Kim Jong-il era un zeu care lei-ar fi putut citi mintea.

În Rusia, Putin a preluat același model, dar nu înlocuindu-l pe Yahweh, ci pozând în fiul Domnului. Puterea lui Putin este bazată pe oligarhi supuși și servicii secrete, dar imaginea lui este una mesianică fiind cel mai mare ocrotitor al Bisericii Ortodoxe Ruse. ”Obscenul lui cult al personalității arată un narcisist cu personalitatea fragilă, incertă, tulbure și rănită”, spune Dan Alexe. Portretul lui Putin apare peste tot în instituțiile statului. Oriunde merge în Rusia, lumea îi cântă elogii, îi poartă chipul cioplit (icoana, tabloul) și vorbește despre faptele lui de eroism. Ca orice fiu de zeu, Putin nu acceptă concurență și presă neloială, așa că execută jurnaliștii și politicienii pe care nu-i poate convinge. Supunerea trebuie să fie absolută, imaginea lui de macho trebuie să rămână intactă.

Evul Mediu revine în actualitate nu doar prin reactivarea modelul mesianic, dar și prin reactivarea mitologiilor medievale. Avem tot mai mulți membri în mișcări de genul #FlatEarth nu pentru că sunt mai mulți care au început să creadă că Pământul este plat ci pentru că bombardarea de care spuneam a dus la falsa premiză că părerile sunt cumva egale și că adevărul ar trebui să fie mereu undeva la mijloc, ca să împace și pe unii și pe ceilalți. În fapt, adevărul nu ține de majorități și nici de sentimente.

Revenind la lanțurile religiei și la evadarea din Biserică.

Zilele acestea avem chiar un preot ca exemplu, Ion Aion/Ilie Toader. Probabil cel mai proeminent exemplu din România pentru că a ținut s-o facă public, a dat un interviu (https://goo.gl/SgLkUj), a scris chiar și o carte pe tema dezlipirii de BOR: Spovedania unui preot ateu. Atfel intră Ion Aion în cercul ilustru al celor care s-au lepădat de credință: Dan Barker, Jerry DeWitt, Ex-Preacher (încă anonim din motive de siguranță), etc.

Un alt exemplu foarte important este acela al lui Bart Ehrman (despre orientarea sa religioasă recomand acest video pe youtube). Bart a fost pastor al Princeton Baptist Church iar acum este unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în Noul Testament: este un cercetător (istoric) american al Noului Testament și critic textolog al creștinismului timpuriu. Se consideră agnostic.

Dar mai sunt și alții în România: Marius (https://goo.gl/xxDw7J), un fost seminarist și student la teologie care duce de câțiva ani lupte seculare prin paginile Contradictiile Bibliei și Biblia pentru sceptici și omul cheie din spatele paginii www.BibliaPentruSceptici.ro. Marius a experimantat pe propria piele ce înseamnă să ieși în public cu informații despre școala catolică de popi (http://mariushanganu.blogspot.ro). Și câți oare or mai fi care nu ies în public din motive lesne de înțeles?  Nu trebuie decât să ne uităm la reacțiile ortodocșilor după plecarea lui Ilie Toader din BOR.

Proiecte precum The Clergy Project ajută clericii să se reintegreze în societatea laică după ce și-au pierdut credința în Dumnezeu. Iar acest proiect merită susținearea noastră morală și financiară.

Vă dau un exemplu și de peste ocean: Megan Phelps-Roper. Bunicul ei, Fred Phelps, a înființat biserica Westboro Baptist Church (WBC), în 1955. WBC este cea mai extremistă biserică din USA, e mai degrabă un cult fundamentalist. Discuțiile din social media (Twitter) au determinat-o pe Megan să-și pună întrebări, să se îndoiască de misiunea mesianică a cultului din care făcea parte și în cele din urmă a evadat, la propriu. A fugit împreună cu sora ei. Pe mine m-a impresionat curajul ei și lupta pe care și-a asumat-o: construiește un pod al dialogului între religioși și nereligioși. A trecut de la o extremă la alta, de la campanii de denigrare a ateilor și a altor creștini la campanii pentru dialog între atei și religioși.

Povestește pe larg aici experiența sa (EN): youtu.be/hOnefFVBEb0. Eu nu l-am văzut, dar am ascultat la căști în timp ce pedalam. Asta fac eu în ultimul an de când nu mai scriu pe OFCR, pedalez și ascult experiențele altora. Cumva, și eu am evadat, dar nu dintr-o religie, ci din București. Am evadat pe dealurile liniștite (și pline de gâze) ca să mă regăsesc, să mă reinventez și s-o iau de la capăt. Sunt aproape gata, în toamnă intenționez să mă reîntorc în capitală.

Ce voiam eu să spun de fapt azi? Cât de mult s-ar schimba dialogul cu ceilalți dacă l-am purta de parcă ceilalți ar fi în locul nostru peste ani și ani? Ilie, Marius, Dan, Bart, Megan, ei sunt azi în locul nostru. Vor urma cu siguranță și alții…

Noi înșine suntem cele mai bune exemplu de evadare. Și noi am fost cândva mai mult sau mai puțin îndoctrinați. Și noi a trebuit să trecem prin perioade de luptă interioară, iar cele mai grele lupte durează decenii. Să nu uităm asta când purtăm un dialog!

Rațiunea are nevoie de timp. În cele din urmă, învinge. Dacă-i dăm o șansă.

Autor: Nicusor, administrator OFCR