1. Domnul a zis lui Noe: “Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
2. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;
3. şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
4. Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.”
5. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
6. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
7. Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
8. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
9. au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
12. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
13. În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
14. ei şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
15. Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
16. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
17. Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
18. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
19. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.
20. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
21. Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii.
22. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.
23. Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
(7,1) “te-am văzut fără prihană înaintea Mea” Acum nu știm dacă Iahve se referea doar la trecutul sau viitorul lui Noe. Poate că trecutul său este fără prihană, însă viitorul său ne spune altceva în Geneza 9, 20-21.
≠ 32 A existat vreodată o persoană fără prihană pe pământ?
(7,2) “din toate dobitoacele curate […] o pereche din dobitoacele care nu sunt curate” De unde avea să știe Noe care animale sunt curate și care necurate? Abia în Levitic se va face distincția aceastora.
≠ 31 Câte animale de același fel a luat Noe pe corabie?
(7,4) “voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” Dumnezeu repetă iar decizia luată de a ucide “toate făpturile” create de el. Dar de ce omoară Dumnezeu toate animalele? De ce sunt vinovate animalele pentru a merita extincția? De ce atât sadism?
(7,8-9) “Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ […] două câte două”.
≠ 31 Câte animale de același fel a luat Noe pe corabie?
(7,11) “s-au deschis stăvilarele cerurilor” De câte ori plouă, Dumnezeu deschide ferestrele cerurilor. Frumoasă imagine, nu?
(7,13-14) “În aceeaşi zi au intrat în corabie […] toate fiarele câmpului” Câteva milioane de specii (cel puțin cele pe care le cunoaștem astăzi) au intrat în corabie la o viteză de 10 pereche de animale pe secundă.
≠ 33 Când a intrat Noe în corabie?
(7,15) “Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.” Până la urmă cum rămâne cu contradicția de mai jos?
≠ 31 Câte animale de același fel a luat Noe pe corabie?
(7,17) “Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ.”
(7,20) “s-au înălţat apele deasupra munţilor” Potopul a acoperit crestele celor mai înalți munți. Ca să fie sigur că nimeni nu va supraviețui stând pe creasta vreunui munte, apele coborâte din cer erau cu 15 coți deasupra crestelor munților. De unde are pământul atâta apă? Și unde a “plecat” toată apa? De ce nu avem dovezi geologice clare cu privire la un potop mondial?
(7,21) “Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ” Dumnezeu a nimicit tot ceea ce respira pe pământ: de la bebeluși până la ultima veveriță. Tot: de la mic la mare; pe toți i-a înecat. A luat Noe și viețuitoarele mării cu el? Dacă nu, atunci cum au supraviețuit peștii de apă dulce sau apă sărată odată ce au fost amestecate apele?
≠ 28 Au murit cu toții la potop?
Crime dumnezeiești: Nr. 1
(7,24) “Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.”