1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: “Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: “Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: “Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: “Unde eşti?”
10. El a răspuns: “Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: “Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: “Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16. Femeii i-a zis: “Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17. Omului i-a zis: “Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: “Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: “Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
(Gen 3,1) Dumnezeu crează un animal foarte șiret care va dezvălui misterul copacilor fermecați din Paradis și mai ales secretul cunoașterii binelui și răului. Ba chiar reușește să o facă pe Eva să guste din fructul oprit și să o transforme în vinovatul nr.1 al istoriei omenirii. Săraca Eva! (Gen 3, 12-16)
Această relatare biblică ne pune în fața unei întrebări “existențiale”: dacă șarpele (atenție! Biblia ebraică vorbește aici de șarpe și nu de diavol. Interpretarea creștină a Diavolului în formă de șarpe nu aparține tradiției ebraice.) era atât de șiret, cum de nu i-a trecut prin cap să-i facă pe oameni să mănânce din pomul vieții (Gen 3,22) și apoi din celălalt? Așa se alegeau mai întâi cu viața veșnică și apoi li se deschideau ochii.
(3,6) “… şi bărbatul a mâncat şi el.” În capitolul precedent (Gen 2,17) Adam este amenințat de Dumnezeu că în ziua în care se va atinge de copac și va mânca din el va muri negreșit. Adam mănâncă din pomul interzis și trăiește încă vreo 930 de ani (cf. Gen 5,5).
(3,8) “au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină” Să înțelegem că Dumnezeu umblă de unul singur prin grădină și ajunge la concluzia că nu ar fi rău să se joace puțin de-a “vațea ascunselea” cu Adam și Eva. Interesant jocul pe care îl face Iahve în Grădina Edenului: să nu uităm că este atotștiutor și pune întrebări oamenilor de parcă nu ar fi văzut sau auzit cele petrecute între animalul buclucaș și primii oameni.
≠ 15 Este Dumnezeu atotștiutor?
(3,12-13) “Femeia […] mi-a dat din pom şi am mâncat.” Adam dă vina pe Eva, Eva dă vina pe șarpe. Uite așa se naște misoginismul și ofidofobia biblică.
(3,14) “în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână” Iahve pedepsește șarpele și uită de evoluție. Prin țărână se înțelege desigur că este vorba despre țărâna de pe animăluțele pe care avea sâ le înghită.
(3,16) “Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, […] iar el va stăpâni peste tine.” Iahveh o pedepsește pe Eva pentru că s-a lăsat ispitită de șarpe, iar prin Eva vor fi pedepsite și toate femeile care aveau să se nască din ea. Pentru că durerile nașterii nu sunt suficiente, Iahve degradează femeia și o pune în subordinea bărbatului.
(3,17) “blestemat este acum pământul din pricina ta” Și Adam primește o pedeapsă din partea lui Iahve: de acum va fi nevoit să muncească pământul blestemat pentru a putea supraviețui și toate acestea doar pentru că “ai ascultat de glasul nevestei tale“.
(3,18) “spini şi pălămidă să-ţi dea” Iahve blestemă pământul și separă imediat plantele “bune” de cele “rele”. Exista această separație “etică” a plantelor în Geneză? Dacă citim cu atenție povestea creației, descoperim că plantele și animalele nu aveau niciun sistem defensiv. Trandafirul nu avea țepi, cactușii nu aveau ace și albinele nu aveau pernuțe cu venin.
≠ (3,20) “ea a fost mama tuturor celor vii.”
≠ 16 Ne tragem cu toții din Adam și Eva?
(3,21) “haine de piele” Stai puțin: Dumnezeu le face haine din piele? Oare ce animal a sacrificat Iahve? Și cu ce le-a cusut? Avem aici de-a face cu nașterea croitoriei dumnezeiești.
(3,22) “Iată că omul a ajuns ca unul din Noi” Dumnezeu îi dă afară din Rai pe Adam și Eva și împiedică ca aceștia să se atingă și de celălalt copac: copacul vieții. Iahve știa ce avea să se întâmple dacă omul avea să guste din rodul acelui copac. Cu ce folos a fost creat acest copac? Observați nesiguranța și teama care-l cuprinde pe Iahve la gândul că omul poate ajunge ca El?
≠ 6 Există pe lângă Iahveh și alți zei?