1. Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la răsărit.
2. S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână; şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.
3. Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.
4. Iacov a zis păstorilor: “Fraţilor, de unde sunteţi?” “Din Haran”, au răspuns ei.
5. El le-a zis: “Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” “Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: “Este sănătos?” “Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: “Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.”
8. Ei au răspuns: “Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.”
9. Pe când le vorbea el încă, veni Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela şi a început să plângă tare.
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
14. Şi Laban i-a zis: “Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: “Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
18. Iacov iubea pe Rahela şi a zis: “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
19. Şi Laban a răspuns: “Mai bine să ţi-o dau ţie decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
20. Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
21. În urmă Iacov a zis lui Laban: “Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”
22. Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23. Seara, a luat pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
24. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25. A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: “Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”
26. Laban a răspuns: “În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
27. Isprăveşte săptămâna cu aceasta şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
28. Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.
29. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.
30. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
31. Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
32. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben; “căci”, a zis ea, “Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.”
33. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: “Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeon.
34. Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi.
35. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda. Şi a încetat să mai nască.
(29,5) “Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?”
≠ 69 Cine a fost tatăl lui Laban?
(29,18) “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela” Iacov se oferă să muncească șapte ani de zile pentru Rahela. Atât este valoarea ei în ochii lui Iacov.
xXx (29,21) “Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.” Iacov este păcălit urât de tot de către tatăl Rahelei. Acesta îi cere lui Leban să îi dea voie să “intre” la ea, însă acesta îi dă din “greșeală” cealaltă fiică, Lea. Iacov mușcă momeala și abia dimineața își dă seama de țeapa luată. Se pare că nu a observat unde a “intrat”. Până la urmă, cei doi ajung la o înțelegere și îi este permis lui Iacov să “intre” și la Rahela, însă pentru Rahela trebuie să mai muncească alți șapte ani.
(29,24) “Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa” Zilpa face și ea parte din înțelegerea celor doi bărbați. Poate o mică despăgubire pentru mica neînțelegere?
xXx (29,25) “A doua zi dimineaţa, iată că era Lea.” Iacov “intră” la Lea “din greșeală” (ah, se mai întâmplă și în Biblie; vezi Geneza 19,33; 19,35 și 38,16)
(29,28) “apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.” Leban se revanșează și îi oferă, pe lângă fiica sa, Rahela, încă o sclavă, pe Bilha.
xXx (29,30) “Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea” Iacov “intră” într-un final și la Rahela. Și astfel își dă seama că pe Rahela o iubește mai mult.
(29,31) “Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii” Și pentru că Iacov nu o iubește pe Lea, Dumnezeu vine cu o idee măreață și salvatoare pentru Lea: îi dă drumul la pântec și pe Rahela o pune pe “pauză”. Dumnezeu se plictisea rău de tot acolo sus, exact ca și în cazul Sarei și a lui Rebeca.
(29,33) “Domnul a auzit că nu eram iubită” Lea aduce pe lume patru copii, în ciuda lipsei de iubire din partea lui Iacov. Și asta ca să arate cât de nedrept este Iacov în relația cu ea. Sună a televonelă? Este o telenovelă, una biblică.