2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
4. Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
5. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.
6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
14. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
18. Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis: “Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi “femeie”, pentru că a fost luată din om.”
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.
Și până la urmă Dumnezeu se odihnește. Oboseală dumnezeiască? (Gen 2,2)
“Iată istoria cerurilor şi a pământului”: avem aici a doua versiune a mitului creației. Compară acum Geneza 2, 4-25 cu Geneza 1,1 pănă la 2,3 și vei observa ordinea diferită a evenimentelor. Chiar la început suntem confruntați cu două contradicții. Pentru a te convinge de acest lucru verifică ordinea evenimentelor creației. Observi vreo diferență?
(2,5) Dumnezeu nu dăduse încă ploaie? Să înțelegem că înainte existau doar semințele vegetale care nu încolțeau din cauza secetei? “Nu era om care să lucreze pământul”: da, mai ales când ne gândim că primii oameni erau culegători-vânători. Este Biblia totuși de acord cu evoluția?
≠ 11 Când au fost create plantele?
(2,7) Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului: în prima relatare aflăm că Iahve crează omul (bărbat și femeie!) înaintea animalelor; în a doua relatare, Iahve îl crează pe bărbat mai întâi și abia după femeia.
≠ 1 Când a fost creat omul? Înainte sau după animale?
(2,9) “pomul vieții […] şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.” Dumnezeu crează doi copaci magici: dacă mănânci din primul devii zeu și nemuritor (cf. Gen 3,22); dacă mănânci din al doilea vei muri imediat (cf. Gen 2,17). Cel puțin așa spune Dumnezeu. Adam a mâncat din al doilea pom și a trăit încă 930 de ani (cf. Gen 5,5). Din păcate, Adam nu a avut ocazia să mănânce din pomul vieții căci Iahve l-a scos repede din Paradis înainte ca acesta să aibă timp să se gândească la nemurire.
(2,17) “căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” “Vei muri negreșit” este probabil doar o figură de stil pentru “vei mai trăi încă 930 de ani”. Adam mănâncă din pom (Gen 3,6) și moare abia după câteva sute de ani (Gen 5,5). Profeție cu efect întârziat?
≠ 9 Poate mânca Adam din toți pomii?
(2,18) “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
≠ 12 Este căsătoria un lucru bun?
(2,19) “Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului.”
Și atunci…
≠ 5 Din ce au fost create animalele?
(2,19) “le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.” După crearea animalelor, Dumnezeu le aduce în fața lui Adam să le dea nume. Adam a avut cu siguranță ceva de muncă până a dat nume le câteva milioane de specii. Știm cu toții că animalele nu au răsărit așa din pământ, ci sunt rodul a milioane de ani pe scara evoluției. Să nu uităm că până astăzi nu avem nume pentru toate vietățile pământului. Mii de specii sunt descoperite anual și primesc nume de la cei care le descoperă.
(2,20) “dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.” Să înțelegem că Iahve aduce animalele în fața lui Adam ca să-și găsească ceva potrivit pe gustul său? Să fie acesta începutul zoofiliei?
(2,22) “Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui.” Iahve nu a găsit altă metodă să facă femeia decât prin manipularea unei coaste. Datorită acestei povesti, s-a crezut până nu de mult că bărbatul are o coastă mai puțin. Vesalius, prin anul 1543, a stârnit o controversă uriașă când a arătat că bărbatul are tot atâtea coaste ca o femeie.
(2,24) “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”