1. După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: “Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”
2. Avram a răspuns: “Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
3. Şi Avram a zis: “Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”
4. Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: “Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: “Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: “Aşa va fi sămânţa ta.”
6. Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
7. Domnul i-a mai zis: “Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8. Avram a răspuns: “Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9. Şi Domnul i-a zis: “Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
13. Şi Domnul a zis lui Avram: “Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.
15. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.
16. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”
17. După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: “Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,
19. şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor,
20. a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor,
21. a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.”
(15,8-9) “Domnul i-a zis: “Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
≠ 17 Dorește Dumnezeu jertfe de animale?
(15,13) “acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.”
≠ 49 Cât a durat robia poporului evreu în Egipt?
(15,16) “În al patrulea neam, ea se va întoarce aici” Însă, dacă analizăm generațiile după Avram, vedem cum poporul ales s-au reîntors abia după șapte generații: Abraham, Isac (Geneza 21, 1-3), Iacov (25,19-26), Levi (35, 22-23), Chehat (Exod 6,16) și Moise (Exod 6,20). Sesizează cineva sadismul cu care Iahve își trimite “poporul” în Egipt?
(15,18) “Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat.” Dumnezeu promite lui Avram și urmașilor săi pâmântul dintre Nil și Eufrat. Însă știm că acest lucru nu s-a întâmplat cu adevărat. Verifică aici și Fapte 7,5 și Evrei 11,13.