Îmi amintesc și astăzi cum ne vorbea părintele la ora de religie despre toți acei patriarhi drepți și binecuvântați de Dumnezeu: Avram, Isaac și Iacov. Pentru faptele lor minunate au încheiat cu zeul lor legăminte pe vecie, întărite prin sângele tăierii împrejur, legământ care le promitea urmași ca nisipul mării și ca stelele cerului. Tot acest Dumnezeu i-a pus adesea la încercare și pentru devotamentul lor le-a dăruit o mulțime de sclavi, soții, concubine și vite și i-a ajutat să-și învingă dușmanii.
Să analizăm însă cu atenție viața acestui patriarh Avram (sau Avraam). Să nu uităm însă că Biblia ne oferă o relatare a vieții de o înaltă moralitate a păstorului și stăpânului de sclavi pe nume Avram și ne îndeamnă să urmăm acest exemplu de trăire în Dumnezeu.
Cel mai probabil, toată relatările cu privire la existența lui Avram au fost inventate de către autorii Bibliei și aceste personaje nu au existat vreodată¹. Cu toate acestea, haideți să postulăm ideea că acest Avram chiar a existat și să vedem care au fost faptele sale demne de urmat.
Capitolul 19 al cărții Genezei ne oferă câteva date biografice despre Avram și Sara. Aici descoperim că Sara era stearpă și nu avea niciun copil. Câteva capitole mai în urmă, Dumnezeu îi promitea lui Avram:
"Si Eu voi face din tine un neam mare; si te voi binecuvanta si-ti voi mari numele si tu vei fi izvor de binecuvantare." Geneza 12:2
Această promisiune o primea cineva care avea deja 75 de ani, iar soția lui era apropiată de vârstă. Să vedem însă care sunt isprăvile acestui om “drept”, exemplu divin de moralitate. O cumplită foamete îl obligă pe Avram să meargă în Egipt (vezi cap. 12 din Geneză). Se pare că țara mult promisă nu a mai putut fi protejată cum trebuie de zeii săi minunați. Dreptul Avram s-a gândit să facă o afacere avantajoasă cu faraonul: și-a dat soția, pe Sara, faraonului egiptean, pentru ca să poată trăi fără probleme în Egipt și pentru a primi câteva cadouri pe spinarea naivității faraonului. Biblia ne relatează următoarele despre acest fapt, fapt omis adesea la ora de religie:
Si a fost ca'n timp ce Avram se apropia sa intre in Egipt, a zis catre Sarai, femeia sa: "Stiu ca esti femeie frumoasa la chip. De aceea, cand te vor vedea, Egiptenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!... Atunci pe mine ma vor ucide, iar pe tine te vor lasa cu viata. Spune deci ca-mi esti sora, pentru ca de dragul trecerii tale sa-mi fie mie bine si datorita tie sa raman in viata" Si daca a sosit Avram in Egipt, au vazut Egiptenii ca femeia lui era foarte frumoasa. Si au vazut-o dregatorii lui Faraon si au laudat-o in fata lui Faraon si au dus-o in casa lui Faraon. Si de dragul ei s'au purtat bine cu Avram; si avea el oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catari si camile. Dar Domnul l-a lovit cu plagi mari si grele pe Faraon si casa lui din pricina Saraii, femeia lui Avram. Si chemandu-l Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca e femeia ta? De ce ai zis: Mi-e sora? - si eu am luat-o de femeie. Acum dar iata-ti femeia! Ia-ti-o si du-te!" Si Faraon le-a dat oamenilor sai porunci cu privire la Avram ca sa-l petreaca, pe el si pe femeia lui si toate cate avea; si pe Lot, care era cu el. (Geneza 12, 11-20)
O poveste foarte frumoasă, nu? Sunt curios care preot sau profesor de religie reușește să facă din întâmplarea această un exemplu edificator pentru ora de religie. Oare cum ar suna un astfel de îndemn? “Când o să fiți mari, dragi copii, să acționați exact ca Avram: dacă vă este pusă viața în pericol, să vă dați soția/prietena șefului clanului, mințiți că este sora voastră și veți primi în schimb nu doar viața voastră, dar și bani, mașini, etc.. A minți astfel este plăcut Domnului, cum vedem în exemplul lui Avram.” O pildă demnă de urmat, nu?
Citește și partea a II-a: De ce nu este Avram un exemplu moral demn de urmat (II)
Poate te interesează și: