Intr-o lume in care fiecare are un mesaj de transmis, un produs de vinzare sau o cauza pe care vrea sa o promoveze, ar merita sa fie luata in considerare cea mai de succes campanie virala a tuturor timpurilor: aceea care a transformat un sistem de credinta nou si radical imbratisat de un mic grup marginas in religia dominanta a lumii occidentale. In decursul a trei sute de ani, crestinismul a devenit cea mai puternica institutie din istoria occidentului, controlând imperii, modelând legi si comportamente, inflacarând imaginatia artistilor de pretutindeni.

Cum a reusit un group de aproximativ 20 de zilieri analfabeti, vorbitori de limba aramaica si apartinind unei paturi sociale inferioare dintr-o zona indepartata a imperiului roman sa convinga milioane de oameni sa-si abandoneze credintele stramosesti si sa creada ca Isus a fost inviat? Cum a reusit crestinismul sa-si distruga concurentii si sa se instaureze ca religie pre-eminenta? In ziua de astazi, crestinii ar putea sa pretinde ca doar credinta lor este cea dreapta, adevarata si buna. Poate fi asa, dar nu inseamna ca acea miscare religioasa straveche nu a recurs la o strategie remarcabila si geniala.

5 lectii de invatat de la campania virala a crestinismului timpuriu:

1. Creeaza o nevoie

Oricit de straniu ar parea, crestinismul nu a reusit sa cucereasca lumea antica datorita unei nevoi adinci simtita de publicul vizat – aderentii pagaini ai religiilor politeiste. Din contra, crestinismul a creat o nevoie de care nimeni nu era constient ca o poseda.

Toata lumea antica – in afara de evrei – era păgâna, adica credea in mai multi zei. Acei zei erau activi, se implicau in viata oamenilor: aparau impotriva bolilor si insanatoseau pe cei bolnavi; asigurau cresterea recoltelor si inmultimrea animalelor domestice; aduceau ploi si aparau importriva furtunilor; ocroteau stabilitatea sociala si asigurau victoriile armatelor. Zeii faceau aceste lucruri in schimbul unei veneratiii corespunzatoare, care in mod obligatoriu trebuia sa contina rugaciunile si sacrificiile adecvate. Daca zeii nu erau venerati astfel sau erau ignorati, ei puteau sa se razbune in moduri dezastruase: seceta, recolte compromise, invingeri militare, colaps econimic, s.a.m.d. Punctul cheie este ca acei zei erau in principal activi – in bine sau rau – in viata prezenta, de toate zilele a crediciosilor.  Aproape nimeni in imperiul roman nu practica o religie pentru a scapa de pedeapsa eterna sau pentru a primi o recompensa in eternitate. Pina in momentul in care au aparut crtestinii.

Contrar paginilor, crestinii sustineau ca nu exista decit un singur zeu si care trebuie sa fie venerat nu prin sacrificiu ci prin credinta. Toti cei care nu vor crede ceea c trebuie vor deveni transgresori in fata lui dumnezeu. Si cel mai important – recompensa si pedeapsa vor fi impartite nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare: fie fericire eterna in rai or chinuri nesfirsite in flacaarile iadului. Nici o religie nu promovase asemenea idei pina atunci. Crestinii au creat o nevoie de salvare pe nimeni nu stia ca o poseda. Si au sustinut ca ei sunt singurii care pot sa satisfaca aceasta nevoie. Iar succesul a fost extraordinar.

2. Creeaza dovada conceptului.

Oricine in lumea antica stia ca divinitatea insemna putere. Oamenii nu pot controla daca ploua sau nu, insa zeii pot; oamenii nu pot controla o epidemie care distruge comunitatea, dar zeii pot; oamenii nu pot controla o calamitate naturala, dar zeii pot. Zeii atotputernici pot oferi oamenilor ceea ce oamenii nu isi pot oferi singuri. Aceasta era baza oricarei religii antice. Si acesta a fost punctul forte al mesajului crestin. Crestinii au venit cu declaratia ca zeul lor era mai puternic decât oricare zeu, de fapt mai puternic decât toti zeii in totalitatea lor. Numai dumnezeu era dumnezeu si numai el putea sa aibe grija de nevoile oamenilor

Crestinii isi converteau semenii că zeul lor putea face minuni mai multe si mai mari decât orice alta divinitate. Aceasta era dovada suprema a mesajului evanghelic. Insasi Isus, fiul lui Dumnezeu, facuse minuni dupa minuni: se nascuse dintr-o mama virgina; indeplinise profetii ale clarvazatorilor din stramosi; ii insanatosise pe cei bolnavi, scosese demonii din cei posedati; inviase mortii, iar la sfârsitul vietii el insusi a fost inviat si s-a ridicat la cer pentru a trai lânga Dumnezeu pentru eternitate.

Chiar si discipolii lui a facut minuni – minuni uluitoare – consemnate pentru posteritate in scrierile sacre. Si miracolele se continuau pâna in prezent. Crestinii sustineau ca ei personal cunosteau miracole pe care dumnezeul lor le faceau prin discipolii sai: punea capăt epidemiilor si secetelor, invingea demoni, insanatosea pe cei bolnavi, dadea viata mortilor. Oamenii se lasau convinsi, nu in masa, ci unul cite unul.

3. Pregateste terenul de jos in sus

Initial crestinii nu au reusit datorita mesajului dus catre cei mari si puternici, catre elita romana, ci succesul a venit prin miscari la nivel local. Primii adepti ai lui Isus au povestit celor apropriati ce credeau: ca mare facator de minuni a inviat din morti, si  continua sa faca minuni printre cei care cred in el. I-au convins pe unii, nu pe toti cu care vorbeau, însă doar pe câtiva. Si dupa cum se vede, nu a fost nevoie decit de o crestere constanta de la temelie.

De aici s-ar putea deduce ca daca crestinismul a trecut de la aproximativ 20 de oameni in anul mortii lui Isus, cam anul 30 AD la aproximativ 3 milioane cu 300 de ani mai tirziu, aceasta s-ar datora unor adunari religioase masive, in care mii de oameni se converteau in acelasi timp, in fiecare zi. Dar lucrurile nu stau nicidecum astfel. Daca trasezi o curba de crestere exponentiala, ar insemna ca miscarea crestina sa fi crescut cu 3% pe an. Deci daca ar fi 100 de crestini anul acesta, pina la sfirsitul anului ar fo nevoie de doar 3 convertiri. Iar daca asta se intimpla anu dupa an, numarul creste exponential. Mai tirziu in istoria crestinismului, cind deja exista 100.000 de crestini, in baza aceleiasi rate de crestere la sfârsit de an vor fi 3000 de convertiri; cind exista 1.000,000 de crestini,  vor fi 30.000 de convertiri intr-un singur an.

Important este sa te aproprii de oameni unul câte unul. Cresterea se intimpla de jos in sus, nu invers. Virful se va converti la un moment dat. Dar tu incepe de jos, de la baza, de acolo unde traiesc oamenii.

4. Sfâșie competiția

Crestinismul a avut succes in mare parte pentru ca a pretins de la potentialii convertiti sa ia o decizie exclusiva si finala. Daca alegeau sa se alature bisericii, erau obligati sa renunte orice obligatie sau asociere religioasa. In credinta crestina, era totul sau nimic.

Pentru timpurile moderne nu este ceva neobisnuit, deoarece in lumea noastra contemporana  intelegem ca un baptist nu este si hindu, sau un musulman nu este in acelasi timp mormon. Dar ne-am obisnuit cu aceasta exclusivitate religioasa deoarece crestinii timpurii au convins lumea ca asa trebuie sa fie. Religia personala este ori una ori alta, dar niciodata ambele deodata. Religiile pagâne nu erau nicidecum asa. Pagânii se rugau la o multitudine de zei, deci nu avea sens ca un zeu sa ceara atentie exclusiva. Dimpotriva, zeii erau impacati, iar venerarea unuia nu excludea venerarea altora. In cercurile pagâne, daca doreai sa venerezi un zeu nou,  spre exemplu Apollo, nu insemna ca renuntai la alt zau, de exemplu Zeus. Dimpotriva, ii venerai pe ambii, impreuna cu Hermes, Ares, Atena, zeii orasului, ai familiei sau oricare zei la alegere.

Crestinii sustineau ca nu exista decât un singur zeu, si numai el trebuie venerat. Daca il urmezi pe el, trebuie sa abandonezi oricare alta zeitate. Deci fiecare crestin câștigat era o pierdere pentru păgânism. Nici o alta religie nu era asemenatoare pentru ca nici una nu era exclusivista. Ca atare, odata cu cresterea crestinismului, si competitia a fost distrusa, ceea ce s-a întâmplat secole de-a rândul. Succesul poate sa insemne fortarea unui angajament deplin si absolut in detrimentul altor optiuni.

5. Găsește un sponsor important

Desi crestinismul timpuriu a fost o miscare locla, in primele 3 secole a recunoscut cât de importanta poate fi convertirea unor adepti influenti. La inceput a insemnat doar convertirea unui barbat adult, cap de familie – pater familias. In lumea romana, pater familias alegea religia familiei. Daca converteai o persoana – capul familiei, converteai sotia, copii, sclavii. Chiar daca era o familie mica, o sotie si 2 copii, daca converteai barbatul, coverteai 4 persoane.  Deci daca nu ai nevoie decit de un procent de convertire de 3% pe an, atunci o convertire a unui pater familias iti va indeplini cota anuala. Odata cu dezvolarea crestinismului crestea si potentialul convertirilor importante.

Daca un lider comunitar se convertea, putea exercita influenta majora asupra celor din jur si de sub el. Un guvernator regional putea sa influenteze liderii care il serveau si care la rindul lor puteau influenta pe cei in subordinea lor. Dar un imparat? Cind imparatul Constantin s-a convertit in anul 312 AD, istoria crestinismului a luat o intorsatura fundamentala, iar viitorul i-a fost asigurat. Probabil doar 4-5% din imperiu era crestin la momentul convertirii sale. Dar crestinismul a trecut de la o religie minora persecutata si vrajmasita la religia favorită, chiar printre elita romana. De la Constantin incoace, toti imparatii romani, cu exceptia unuia, au fost crestini. Peste inca un secol, vasta majoritate a populatiei era crestina. Miscarea a inceput la nivel local. Dar a acaparat intreaga sfera occidentala, si nu in mica masura datorita faptului ca dupa ce si-a pus radacinile la cel mai de baza nivel, a ajuns la cel mai puternic sponsor. Astazi, crestinii ar insista ca credinta lor a invins datorita adevarului fundamental. Chiar si asa, nimeni nu poate nega faptul ca crestinii timpurii au creat o metoda geniala prin care si-au atins scopurile.

Sursa: https://www.linkedin.com/pulse/most-successful-viral-campaign-history-bart-ehrman/

Vezi dovezi ale inexistenței lui Dumnezeu: https://dumnezeuesteimaginar.blogspot.com