de George Dumitru
… Atunci m-aș întreba ce e ăla un virus. Dar un vaccin? Aș lăsa deoparte Biblia aia pe care oricum o cunosc (destul de bine, dacă sunt un creștin serios) și aș căuta informații ample, pe înțelesul meu, din alte surse decât cele religios-conspiranoido-distractive precum http://www.xn--eutiu-g9b.com/ și youtube. Aș deschide Wikipedia, fie și pentru prima oară în viață. Măcar așa… de curiozitate. Aș căuta să înțeleg ce e aia o genă, cum are loc mutația unei gene și ce sunt mutațiile de fapt.
Aș căuta pe net documentare serioase despre viruși sau bacterii. Mi-aș bate capul să înțeleg ce e domne… ăla, ADN. Dar ARN? Ei bine… iar dacă aș fi de părere că Dumnezeu ( și nu întâmplarea, cum spun ateii) a creat aceste molecule organice extrem de complicate la început, atunci aș fi consecvent cu mine însumi și mi-aș pune o altă întrebare. Una foarte importantă în contextul actual: „Dar pe viruși… virușii ăștia mortali… cine i-a creat? De unde au apărut? Tot Dumnezeu stă în spatele lor? Iar dacă nu, atunci cine? Cum au apărut?
Dacă aș fi un creaționist onest, zilele astea m-aș întreba în mod serios cum poate fi posibil ca păcatul ( adică o chestie de ordin moral/etic, nicidecum vreun mic zeu cu puteri magice) să provoace apariția virușilor, să ducă la mutații genetice, să schimbe genomul unor microorganisme. Cum adică, mă frate?? Dacă Dorel își înșeală nevasta, ADN-ul lui se schimbă? Dacă Lenuța își minte bărbatul, apare brusc trizomie pe cromozomul 21 și fătul din pântecele ei devine un copil cu sindromul Down? Haide acuma… ce naiba…
Mi-aș pune neuronii un pic la lucru ( că „sălbaticii” ăia de atei mă acuză de ignoranță totală) ca să pricep ce este ăla un vaccin. Cum anumite gene sau chiar o genă dintr-un virus sunt izolate și apoi injectate în organismul meu, pentru ca acesta să declanșeze o reacție imunitară, să se obișnuiască cu dușmanul, încetul cu încetul. Aș pune mâna să citesc, să mă informez în mod serios, pentru ca apoi să știu ce critic, să știu ce condamn… atunci când condamn vaccinurile așa… în masă și fără noimă. Nu mi s-ar părea normal ca cei care habar n-au ce e aia o genă sau cromozom, care nu știu deloc ce e ăla un genom sau o alelă, să dea altora lecții despre criza actuală. Și să vină cu scenarii, întotdeauna profetice, despre sfârșitul zilelor și al omenirii. Pentru că, ce să vezi, chiar dacă sunt creaționist mai am și eu un neuron funcțional, totuși, și știu că molime și ciume au fost de când lumea și pământul. Și iete că n-a venit niciun sfârșit, though. Deci ca să nu fiu penibil, zic…
… Mnoah, cam asta aș face eu zilele astea dacă aș fi un creaționist onest intelectual. Adică unul care vrea să știe adevărul, frate, coste asta orice-ar costa.
Din nenorocire, creaționiștii nu vor face niciodată asta. Și știți de ce? Pentru că în străfundul conștiinței lor, știu foarte bine că dacă ar fi onești cu adevărul științific, atunci n-ar mai fi creaționiști, iar ei și-ar pierde credința în Dumnezeu. 😀
De-aia… ignoranța trebuie să rămână o virtute pentru ei, chiar și în zilele astea de criză. Vorba unui vestit teolog adventist ( Florin Lăiu): „Ce-mi vii mie cu adevărul? Dacă adevărul înseamnă pierderea credinței, atunci dă-l dracu de adevăr!”…
Sursa: Facebook
George Dumitru este autorul cărții Dumnezeu nu este o carte. O abordare istorico-critica a crestinismului. O puteți cumpăra aici:
https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-8956-70-1/George-Dumitrescu__Dumnezeu-nu-este-o-carte-O-abordare-istorico-critica-a-crestinismului.html