BOR – un alt fel de Țăndărei. Numai că mult mai periculos.

Sunt vreo zece zile de când în Țăndărei s-a instituit carantina totală. Ce s-a întâmplat acolo? Pentru că viața socială din occident s-a închis într-o manieră nemaivăzută de la al doilea război mondial încoace, s-au întors din diaspora foarte mulți cetățeni romi care obișnuiau să „muncească” acolo din greu, pe stradă sau prin mijloacele de transport în comun. „Domniile” lor au rămas fără obiectul „muncii”, de vreme ce oamenii nu mai circulă pe străzi, iar metrourile, trenurile și autobuzele sunt aproape goale.

Ei bine, rromii din Țăndărei și Bărbulești, dar și alți români de acolo cu mentalitate așijderea, și-au imaginat că sunt voievozi locali care sunt deasupra legilor și ordonanțelor de urgență. Guvernul a înțeles imediat că este vorba despre o comunitate socială mai dificilă, una care din păcate nu cunoaște decât un singur limbaj când vine vorba de respectarea legii: forța brută. Ca urmare, a trimis atât la Țăndărei, cât și la Bărbulești, sute de jandarmi, forțe speciale ale Poliției și soldați, cu toții pregătiți să le vorbească țiganilor (acelor țigani care nu ascultă de lege) pe limba lor: pumni și bulane zdravene peste față versus „…mă piș pe virusul vostru, mânca-v-aș creierii”.

Este de prisos să mai spun cine s-a impus în cele din urmă. Lăsați-mă totuși să concluzionez că fermitatea și consecvența forțelor de ordine și-au dat roadele scontate. Localitățile respective sunt în carantină totală, numărul de infectări s-a stabilizat brusc și niciun șmecher nu mai îndrăznește să „ o dea pe barosăneală” cu polițiștii. Că altfel o ia pe spate fără milă. Un „Dau bule tu cull de mui” adresat cu drag jandarmilor zilele astea a devenit prin zona aia a țării chiar mai periculos decât un „Heil Hitler” strigat în public prin Germania. Cel din urmă te ușurează de vreo 400 euro. Primul te internează în spitalul din Țăndărei, dar nu pentru Coronavirus.

Și așa ajungem la BOR. Înalt smintitele fețe bisericești române, în fruntea cu Prea Nesimțitul Daniel, se comportă în aceste zile chiar mai rău decât rromii din Țăndărei. De ce spun „mai rău”? Simplu: din cauza puterii imense pe care preoții o au în societatea română. În timp ce țiganii din Bărăgan nu pot impresiona mai departe de niscaiva amenințări și înjurături, popii ortodocși dețin în statul român o putere reală. Putere pe care, până astăzi, doar o bănuiam. Însă de astăzi, 14 aprilie, realizăm că BOR este singura instituție din țară care dorește să nu se supună legii și poate să nu se supună legii. „ Care virus, mânca-tzi-aș? Băi băietz, atz uitat că depindeți de noi de fiecare dată la alegeri, prăji-v-am creierii? Ia haida, luatz poziția de drepți în fața noastră și lăsatz vrăjeala cu izolarea. Și… pentru că ne-atz supărat, punetz mâna și trimitetzi politziștii cu lumina sfântă și pâinea binecuvântată la popor. Dau bule tu cull de mui.”

Ar fi de râs, dacă n-ar fi groaznic. Dar este groaznic pentru că realitatea în Românistanul anului 2020 arată fix așa: nu Biserica ascultă de autorități, cum ar fi normal în orice stat care se declară laic, ci taman pe dos. Ditamai Guvernul face pipi în pantaloni când Prea Nesimțitul Daniel ridică tonul la telefon. Cum altfel să interpretezi faptul că mii de polițiști și de jandarmi, de pe tot cuprinsul țării, să fie ocupați cu îndatoriri liturgice(!!!), în loc de a face ceea ce este menirea lor: garantarea ordinii publice și a respectului față de lege??! Distanțare socială? Carantină? Auto-izolare? Lege? Eh pă draqu… Legea e pentru proști. Biserica se descurcă. Pentru că statul depinde de ea și nu invers. Pentru că Românistan e un fel de Afganistan, numai că ortodox. Pentru că icoanele, moaștele, scripturile și bisericile au o priză mai mare la români decât cărțile, sfaturile medicilor, rațiunea și spitalele. Pentru că … dau bule tu cull de mui. Noi, BOR, ne pișăm pe voi de autorități. Și ne pișăm pe ea de lege. Da, chiar în timpuri de pandemie.

BOR își arată în aceste zile de criză nu doar puterea ei uriașă într-un stat așa zis laic. Ci și adevăratul ei caracter. Pentru Biserică nu contează avertizările epidemiologilor, al virusologilor, al oamenilor de știință. Nu contează bunul simț și rațiunea, însușiri dovedite pe deplin de catolici chiar zilele trecute. Nu contează că, prin acțiunea iresponsabilă a preoților, pune în pericol viața a mii de bătrâni, la propriu. Nu contează că probabilitatea de a colapsa spitalele și cimitirele după Paști devine, prin acordul dintre Guvern și BOR, o realitate sumbră. Nu contează că este stare de urgență și că milioane de oameni stau acasă, jertfindu-și job-urile și tocându-și nervii. Nu contează miile de bolnavi de virus și nici miile fără număr de decese provocate de acest virus în toată lumea. Nu contează că Isus însuși le-ar fi spus, probabil, într-o situație ca aceasta: „ Dați Cezarului ce-i al Cezarului”.

Veniți de luați Corona!
Nimic nu mai contează pentru ea în aceste zile decât păstrarea influenței și a puterii asupra turmei de ortodocși ignora(n)ți și abrutizați intelectual de popii lor. Dacă pășitul pe cadavre, la propriu, este singurul mijloc prin care BOR își poate menține uriașele privilegii în societatea română, atunci cadavre să fie. „Dau bule tu cull de mui”. Dacă acordul dintre MAI și BOR este legiferarea de fond a evului mediu în România, atunci ev mediu să fie, nene. „Dau bule tu cull de mui”. Dacă disprețul față de lege și de milioane de oameni care stau acasă înseamnă singurul răspuns practic al liderilor bisericii, atunci dispreț să fie.

Acesta este mesajul cel mai important al Bisericii Ortodoxe Române în aceste zile de Paști: „Dau bule tu cull de mui”. Muie autorităților. Muie Guvernului. Muie legii și bunului simț comun. Muie rațiunii și științei. Muie oricărui om cu scaun la cap din țara asta. Muie vârstnicilor și poporului, până la urmă. Muie cadrelor medicale care se luptă cu virusul. Muie-n stânga și muie la dreapta, cu cădelniță sau fără. Muie sfântă, binecuvântată, originară de la mormântul sfânt din Ierusalim. Muie și lui Dumnezeu, dacă cumva s-ar opune nouă. Dumnezeu suntem noi, mânca-ți-aș.

De-aia spun: BOR este un alt fel de Țăndărei. Numai că mult mai periculos. Țăndăreiul a fost liniștit imediat de mâna fermă a legii. Pe ea, Sfânta Biserică, nu poți s-o pui sub carantină niciodată. Ea nu se supune legii și nu are cum să se supună. Ea este legea.

Autor: George Dumitru
George Dumitru este autorul cărții Dumnezeu nu este o carte. O abordare istorico-critica a crestinismului. O puteți cumpăra aici:

https://www.elefant.ro/dumnezeu-nu-este-o-carte_25dab4a6-a1db-49cf-a456-ba6b4750ca85

 

Comentariile sunt închise.