Morala Bibliei

În ultima vreme, întâlnim în politică, mai ales la partidele de orientare creștină, o anumită mișcare de reîntoarcere la valorile creștine fundamentale, valori creștine izvorâte din învățăturile Bibliei.

Cred că a sosit momentul și pentru creștinul român să își pună sincer niște întrebări cu privire la fundamentul moralității predicată duminică de duminică la liturghie de către preoți. Cel mai important este acum o analiză atentă a tot ceea ce ne învață Biblia și mai ales o analiză din perspectiva folosul pe care îl aduc învățăturile de bază ale scrierilor biblice. Cât de mult ne ajută Biblia să combatem nedreptatea, războiul, abuzul, violența, sărăcia, distrugerea mediului înconjurător și încălcarea drepturilor omului?

Acest articol tratează Vechiul Testament ca fiind parte a doctrinei creștine, parte care nu poate fi gândită separat de Noul Testament. Chiar și atunci când folosesc termenul de “creștin” aplicat la Vechiul Testament, consider că face parte din definiția teologică a “creștinului”.

Pe vremea când mă aflam în mănăstire, credeam cu tărie că toate problemele umanității pot fi rezolvate prin credință, mai ales prin credința în cele ce ne învață Biblia. Credeam cu tărie că învățăturile lui Iisus Hristos ne poate aduce mult dorita pace pe pământ, mai ales în zonele pustiite de conflicte. Însă, în căutarea mea de a descoperi o morală care să ajute omul în elaborarea unui plan de eradicare a conflictelor enumerate mai sus, am dat peste multe aspecte biblice care m-au făcut să-mi pierd speranța în această carte. Cel mai interesant este că, majoritatea creștinilor, sunt ferm convinși că Bibla ne oferă tot ce avem nevoie pentru a ghida omul din punct de vedere moral. Problema este că toți aceștia, după părerea mea, se înșeală amarnic. Din păcate predomină în spațiul mioritic ideea că Dumnezeu este răspunsul la toate problemele, mai ales Dumnezeul Bibliei. Aceasta este o chestiune care va fi fatală dezvoltării sociale din România.

Voi reda în acest articol pilonii morali care formează fundamentul central al creștinismului.

I

Să mergem la Geneză 2:16-17

A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

Premiza oricărei morale este posibilitatea distingerii între bine și rău. Vedem însă aici că Biblia respinge acest “privileg” al cunoașterii.

Avem atunci primul pilon de susținere a moralei creștine: moralitatea umană este contrară voinței lui Dumnezeu.

II

Imediat după ce Eva a picat testul după ce gustase din fructul oprit, primește următorul mesaj:

Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. (Geneza 3:16).

Acest verset ne oferă cel de-al doilea pilon de susținere a moralei creștine: femeia trebuie să se supună bărbatului.

III

În Geneză 3:17, Dumnezeu îi spune omului (lui Adam¹)

Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!

În acest verset, Biblia trasează o linie de despărțire între om/bărbat și femeie. Omul este bărbat, femeia nu este om cu drepturi depline. Aceasta este cel de-al treilea pilon al moralității creștine.

IV

Următorul episod care are de-a face cu morala biblică este uciderea lui Abel de către Cain în Geneză 4:9-16

Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” şi a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”.
Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: “Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.
Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: “Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.

Prin urmare, fratricidul lui Cain este pedepsit doar cu o pseudo-expulzare din țară. Pedeapsa este cu siguranță una mult prea ușoară pentru o crimă ca aceasta. Cei care vor încerca să îl răzbune pe Abel vor fi pedepsiți mult mai aspru decât cel care și-a omorât fratele.

Al patrulea pilon al moralei creștine este, prin urmare, inegalitatea (discrepanța) pedepselor: cine are de partea sa bunăvoința lui Dumnezeu va primi o pedeapsă mai blândă, iar cei care se ating de aleșii Săi vor fi pedepsiți foarte aspru. Oamenii nu sunt egali în fața lui Dumnezeu: israeliții, iar mai apoi creștinii, sunt o grupă favorizată de El. Cei care nu fac parte din “poporul său” vor fi pedepsiți mult mai aspru.

V

În Cartea Genezei în capitolul 6 întâlnim cel de-al cincilea pilon al moralei creștine:

Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. (Geneza 6:5-6)

Așadar, Dumnezeu admite faptul că omul are un defect de fabricație: el este rău. Acest fapt îl dezamăgește atât de mult pe Dumnezeu încât își pierde cheful să se mai uite la creația sa și îi vine ideea să dea un restart. Astfel, creatorul dorește să își pedepsească creatura pentru greșelile de fabricație. Știm însă că dacă o mașină are un defect grav, răspunzător pentre acest defect nu este mașina în sine, ci producătorul.

Al cincilea pilon: comportamentul imoral și iresponsabil al Creatorului și tragerea la răspundere a victimei nu a făptuitorului.

VI

Cum trece potopul, Dumnzeu se adresează lui Noe și fiilor săi (da, doar bărbaților! femeile nu sunt oameni!):

Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. (Geneza 9:1-3)

Și iată și al șaselea stâlp al moralei creștine: întreaga creație stă la picioarele omului. Omul are datoria să se înmulțească fără reținere și să bage frica în toate animalele.

VII

În Geneză 9,6 ni se spune:

De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său.

Al șaptelea pilon de susținere a moralei creștine este vendetta și legea talionului².

VIII

Să mergem mai departe și să citim cu atenție următoarea relatare:

 A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi. Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.

Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr, a zis: “Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!” Apoi a zis: “Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă”. (Geneza 9:21-27)

Morala acestei relatări: când un tată se îmbată criță și este văzut gol de către fiul său, fiul și urmașii lui vor fi deveni sclavi pe vecie. Motivul pedepsei: și-a văzut din greșeală tatăl gol pușcă. Doar tatăl nu este pedepsit pentru excesul său de alcool și este “curățat” de abuzul său prin pedepsirea fiilor săi.

Al optulea stâlp al moralei creștine: părinții care se comportă incorect și sunt prinși în flagrant, au dreptul să-și pedepsească copiii pentru că au descoperit abaterea acestora.

IX

Să trecem acum de la goliciunea umană, un tabu al creștinismului, la o altă relatare biblică și anume: Turnul Babel.

Şi a zis Domnul: “Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul”.  Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului. (Geneza 11:5-9)

Mesajul acestui pasaj: Dumnezeu nu dorește ca omul să trăiască împreună în orașe mari și să beneficieze cumva de dezvoltarea technicii. Dumnezeu dorește ca omul să trăiască la țară și să fie despărțit de ceilalți oameni prin bariera limbilor.

A noua coloană a moralei creștine este, prin urmare, respingerea civilizației urbane, progresul tehnologiei și o limbă comună. Această ideea s-a născut în sânul unui trib de păstori și mici fermieri care resping civilizația urbană pentru că pur și simplu nu corespunde cu modul lor de viață.

X

Să trecem acum la o altă figură importantă a Bibliei, Avram (sau Avraam):

Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu” (Geneza 17:7-8)

Dumnezeu, sau mai bine zis preoții care au scris această relatare, încheie un legămât cu patriarhul unui trib semi-nomad. El devine astfel zeul lor central și le oferă israeliților o bucată de pământ care, mare surpriză!, aparține unui alt popor. Zeul acesta, Dumnezeu, răpește pământul altora și îl dăruiește unui trib pentru că l-au acceptat ca zeu.

Al zecelea pilon al moralei creștin este: cine are pe Dumnezeu de partea lui, are dreptul să confisce pământul altuia și să-l transforme în proprietate privată.

XI

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam mai are însă o mică notă de subsol:

Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: “Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta. Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic. Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu” (Geneza 17: 9-14)

Printr-o mică intervenție chirurgicală se dă naștere la o nouă rasă. Cel care nu face parte din ea va fi pur și simplu “eradicat”.

Pe cel de-al 11-a stâlp stă scris: crearea unei rase artificiale și eradicarea tuturor celor care nu fac parte din ea. Nu am inventat nimic: găsiți totul în Biblie.

XII

Să mergem acum la cele zece porunci. Le găsim în Exod capitolul 20 (aici forma prescurtată:

1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2.  Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3.  Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în desert.
4.  Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5.  Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
6.  Să nu ucizi.
7.  Să nu fii desfrânat.
8.  Să nu furi.
9.  Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

Prima, a doua și a treia poruncă nu are nicio esență morală intrinsecă, ci este doar argumentul adus de clasa preoțească pentru a stabili un monopol religios. Având în vedere că aceste porunci au fost puse în vârful piramedei, ne face să credem că grupul preoțesc nu au avut în vedere valoarea morală a poruncilor, ci au căutat să-și consolideze poziția lor dominată în spațiul public.

În sine, primele două porunci îndeamnă fără rezerve la intoleranță religioasă față de alte religii. Pe stâlpul cu numărul 12 stă scris: intoleranța religioasă.

XIII

Porunca a IV-a nu încurajează sub nicio formă vreun principiu moral util umanității. Stabilește doar o zi dedicătă zeului suprem. Porunca a V-a încurajează și apără mai departe valoarea “morală” a patriarhatului, iar ultima poruncă protejează proprietatea privată. Ultima poruncă poate fi văzută drept idee foarte valoroasă pentru morala modernă, însă odată ce aducem în scenă sclavia în spațiul biblic, descoperim că până și ultima poruncă este lacunară: sclavii erau pur și simplu o proprietate ca și animalele folosite la munca de câmp sau cele de companie.

Luând în considerare valoarea biblica a sclaviei în relație cu porunca a X-a ajungem la stâlpul cu numărul 13: sclavia ca formă socială reglementată de divinitate.

XIV

Celelalte porunci sunt prezentate pe scurt, fără a fi dezvoltate în esența lor. Doar poruncile care aduc un avantaj clasei preoțești sunt prezentate mai pe larg. Acest fapt ne conduce spre a 14-a coloană a moralei creștine: reducerea moralei la un minim de legi lacunare și accentuarea legilor de cinstire a zeului. 

XV

Capitolele 21, 22 și 23 din Exod tratează tema sclaviei și ne oferă o sumedenie de legi pentru cei care dețin sclavi și câteva precepte morale pentru cei care devin sclavi. Nicăieri în Biblie ni se spune că sclavia este imorală și inumană. Biblia ne atrage atenția că până și copiii sclavilor devin sclavi la rândul lor. Tot aici apare și pedeapsa cu moarte pentru următoarele fapte: crimă cu premeditare, uciderea unui părinte, răpire, jignirea părinților, etc.. Urmează însă un verset care ne dă mult de gândit:

Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimbă afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. (Exod 21,18-19)

Prin urmare, violența fizică față de sclavi nu intră în rândul faptelor pedepsite de Biblie. Ba mai mult:

Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui. (Exod 21:20-21)

Restul legilor și al preceptelor morale ale israeliților reglementează pedepsele pentru faptele de violență în rândul populației, jaf și crimă, răpirea virginelor, împrumutarea de bani, comportamentul față de străini, minciuna și bârfa, organizarea de sărbători, etc. Aceste legi reglementeaza pragmatic viața celor care trăiesc împreună într-o societate de fermieri și agricultori care locuiesc în zone urbane. Acestea sunt strâns legate de convingerile religioase predominante și mediul cultural și social al acestora. În ziua de azi reglemetările veterotestamentare sunt aplicabile numai în parte.

Coloana a cincisprezecea a moralei creștine este un set de legi pentru o societate veche compusă din fermieri, agricultori și locuitori ai unor orașe mici.

XVI

Toată cartea Leviticului include multe legi. Majoritatea reglementează spălarea păcatelor prin diferite sacrificii de ispășire. Acest fapt nu trebuie să ne mire având în vedere că principala sursă de venit a preoților erau tocmai aceste sacrificii. Toate textele subliniază ritualul și natura victimei. Majoritatea abaterilor sunt în strânsă legătură cu nerespectarea cultului religios și distrugerea sau furtul proprietății private.

În Deuteronom, cap. 7,  Dumnezeu ne spune:

Când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiti, pe ghirgasiti, pe amoriti, pe canaaniti, pe fereziti, pe heviti şi pe iebusiti, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine; când Domnul Dumnezeul tău ţi le va da în mâini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu ele şi să n-ai milă de ele. Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată. Dimpotrivă, iată cum să va purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

Încă odată ni se confirmă că temelia moralei creștine este definită de către naționalism religios, cuceriri de țări, genocid, alungare de neamuri, distrugerea altor religii și intoleranța religioasă. Religia este folosită pentru a justifica fapte imorale de cea mai joasă spiță.

Un alt exemplu din cartea Deuteronomului, cap. 20 (10-16)

Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace. De se va învoi să primească pacea cu ţine şi-ţi va deschide porţile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îţi va plăti bir şi-ţi va sluji. Iar de nu se va învoi cu tine la pace şi va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri. Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de pradă vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le da în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;

Coloana a XVI-a a moralei creștine este îndemnul dumnezeiesc de a convinge orașe străine, păgâne să se predea și, în cazul în care nu se supun, să fie trecuți cu toții prin sabie sau să fie transformați în sclavi. 

XVII

Dacă căutăm sfaturi morale în Psalmi, Proverbe, Eclesiastul sau în Cântarea Cântărilor dăm de următoarele exemple:

“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi uri ştiinţa?” (Pilde 1:22)

“Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;” (Pilde 3:3)

“Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte.” (Evrei 12:6)

“Nu spune aproapelui tău: “Du-te şi vino, mâine îţi voi da!”, când poţi să-i dai acum.” (Pilde 3:28)

“Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciună pe buze.” (Pilde 6:12)

“Mai de preţ e săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât cel prefăcut în căile lui, chiar dacă e bogat.” (Pilde 28:6)

Sunt instrucțiuni care ne îndeamnă să fim înțelepți, pioși, buni la suflet, drepți și decenți în acțiunile noastre. Aceasta este coloana cu numărul 17.

XVIII

Este simplu de observat că evreii, popor nomad, odată ajunși la nivelul urban au dezvoltat un codex al conviețuirii împreună. Acest codex nu s-a născut neapărat din credința într-un zeu, ci este rodul coexistenței mai multor oameni într-un spațiu închis. Astfel de coduri de conduită pot fi întâlnite și în Japonia, China, India, etc. Ele nu sunt specific creștine sau mozaice. De aceea ele nu reprezintă esența Vechiului Testament. Tema centrală a Vechiul Testament este ideea poporului ales de Dumnezeu.

În jurul anului 939 î.e.n. regatul israelit a fost rupt în două: regatul de nord (Israel) și regatul de sud (Iuda). În anul 722 î.e.n. regatul de nord a fost nimicit de asirieni și evreii au fost deportați peste tot în Imperiul asirian. În 586 î.e.n. vine rândul regatului de sud să cadă sub dominație străină: Nabucodonosor distruge templul și deportează toată clasa de sus în Babilon.

Tocmai aceste evenimente au început să pună la îndoială ideea de “popor ales”. Cum putea să se întâmple ca poporul ales să cadă pradă altor popoare? Răspunsul preoților: evreii au devenit infideli și și-au întors spatele zeului lor. Interesant ce apre imediat după această idee: se naște dorința/credința că un rege evreu va veni și va salva poporul ales din robie. Și așa ia naștere o poveste frumoasă plină de fantezie și ură. Să-l ascultăm pe Isaia:

Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. (Isaia 14:25)                                                                                         Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. (15:1)           Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. (16:2)                                                 Proorocie împotriva Damascului: “Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte. (17:1-2)                                                                                             Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de tot. (19:5)

 În deliriul gândurilor de răzbunare se naște o super-putere care va distruge întregul pământ. Regele Israelului este câstigătorul răzbunător al acestui masacru dumnezeiesc. Această idee stă la baza cărților profetice. Al 18-lea fundament al moralei creștine este ura față de alte neamuri care au cucerit și asuprit Israelul. Ura și dorința de răzbunare caracterizează majoritatea cărților profetice din Biblie.

XIX

 Să ne întoarcem acum la Noul Testament, carte care stă în centrul doctrinei creștine și să căutăm și aici acele principii morale care o definesc.  “Predica de pe munte” este binecunoscută pentru colecța de sfaturi morale care au ajuns la noi prin tradiția orală a creștinismului timpuriu. În Evanghelia după Matei (cap. 5) ni se spune:

“Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.” Biblia nu este atât de specifică când vine vorba de însemnătatea expresiei “sărac cu duhul”. Dacă o afirmație nu este clară de la început, nu ne putem aștepta să obținem ceva folositor din ea.

“Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.” Nicio declarație morală, ci doar o promisiune.

“Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.”  Morala: blândețea este o virtute care va fi răsplătită. Cât de cât pozitiv, nu?

“Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.” Dreptatea este o virtute, o virtute care apare cel puțin în fericiri. Până la Iisus se vorbea doar despre dreptatea lui Dumnezeu, dreptate care nu trebuie să urmeze neapărat precepte umane. La fel și în cazul celor milostivi, curați cu inima, făcătorii de pace și cei prigoniți.

Declarația morală a predicii de pe munte este așadar “blândețea”, “mila”, “curăția inimii” și “făcătorii de pace”. Ajungem astfel la pilonul cu numărul 19: dreptatea, mila, bunătatea, curăția inimii și pacea. 

XX

Să citim mai departe în capitolul 5 după Matei și să vedem ce ne mai spune Iisus:

Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.

Iisus ne îndeamnă, prin urmare, să pedepsim o simplă insultă cu închisoarea. În opinia mea, o astfel de pedeapsă nu este într-o relație corectă cu faptă săvârșită. Cum va trebui atunci să pedepsim furtul, tâlhăria sau crima dupa Iisus? Prin moarte ca în Vechiul Testament, prin legi pe care Iisus nu le-a schimbat, ba chiar ne spune ca nici nu are de gând să le schimbe? Iisus stabilește standarde morale de neatins pentru omul normal:

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

Cu privire la această afirmație: dacă un bărbat vede o femeie, soție sau nu, și femeia aceasta arată sexy prin natura sa, atunci instinctele bărbatului sunt astfel programate încât el începe să o dorească. E un reflex al naturii, reflex care se naște înainte ca procesele creierului să poate face ceva. Odată controlat de creier, bărbatul cu scaun la cap știe că femeia cu pricina nu este a sa și că trebuie să își vadă mai departe de viața sa. Iisus însă judecă reflexul sexual al omului, judecată pripită. Nu poți judeca pe cineva pentru instinctele sale. Încă odată vedem că standardele morale ale lui Iisus sunt rupte de realitate. Aceste standarde trezesc în om remușcări, remușcări cu care Iisus își bombardează inutil pe cei care îl urmează. Ba mai mult, Isus vine cu o idee genială: el cere oamenilor să se auto-mutileze și îi ameință cu pedeapsa veșnică pentru greșeli minore. Oare câți creștini au avut și au remușcări datorită acestor versete? Care a fost vina lor pentru că nu au putut rezista unor înclinații naturale și pentru aceasta au postit exagerat, nu au dormit noaptea sau au ales să pornească un război cu propriul lor corp?

Al 20-lea pilon al moralei creștine este condamnarea instinctelor sexuale normale ale omului ca o infracțiune gravă, pedepsită cu osânda veșnică în iad. 

 Iisus nu se oprește aici și ne mai spune:

S-a zis iarăşi: “Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.

Iisus interzice așadar divorțul chiar și în cazul în care cei doi nu mai pot trăi împreună. El interzice oamenilor să își caute cumva un alt partener, asta doar în cazul în care partenerul nu a preacurvit. Dacă motivul divorțului este preacurvia, atunci este ok divorțul. Dacă însă o femeie este bătută regulat de bărbat, atunci trebuie să își accepte soarta.

Iisus continuă:

Aţi auzit că s-a zis: Aţi auzit că s-a zis: “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.

Iisus ne îndeamnă să nu ne împotrivim răului. Asta înseamnă însă că răul se înmulțește și oamenii răi ajung să se folosească de naivitate celor care întorc obrazul. Este pentru mine un îndemn imoral să lași răul să-și facă de cap. Orice persoană are dreptul la auto-apărare. A urmări acest îndemn dat de Iisus poate duce la pierderea a tot ceea ce ai: familie, avere și până și viața. Îndemnul lui Iisus are însă încă o mică anexă:

Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Descoperim așadar un rigorism moral fără fundament logic. El ne cere să fim perfecți și să ajungem să ne iubim până și dușmanii. Omul are sentimente pe care nu le poate controla pur și simplu, ci sunt rodul evoluției mecanismului de auto-apărare. Sentimentele nu pot fi pur și simplu create cu forța. Era mai simplu dacă ne spunea să nu facem altora ceea ce nu dorim să ni se facă nouă.

Ultima coloană cu numărul 21 este îndemnul de a forța oamenii să se împotrivească naturii lor și să își refuleze viața emoțională și prin urmare, să trezească în el sentimente de vinovăție născătoare de disconfort și tristețe. 

Cum a ajuns Iisus să le ceară oamenilor așa ceva utopic? Răspunsul este mai simplu decât credem: când a formulat aceste precepte era foarte tânăr, poate 30 de ani, poate chiar mai tânăr. Este normal ca Iisus, profet apocaliptic, să fi vorbit ca un tânăr pornit pe revoluție spirituală marcată de un anumit teribilism tipic tinereții. Poate că dacă trăia mai mult și-ar fi revizuit mai târziu ideile. Însă nu a mai apucat să o facă și ideile sale au ajuns percepte morale universale.

Am găsit 21 de coloane care ne ghidează prin morala creștină. 19 dintre acestea au fost imorale, uneori chiar condamnabile datorită esenței lor antiumane. Doi piloni au fost foarte impecabili și demn de urmat, însă utopice. Prin urmare, nu cred că acești stâlpi pot sprijini clădirea moralei omenirii. Istoria ne-a oferit destule exemple în care morala creștină a dărâmat acoperișul pe capul nevinovaților care chiar au crezut în mesajul zeului creștin.

¹http://www.calauzaortodoxa.ro/istorie-si-teologie/ce-inseamna-numele-meu-%E2%80%93-adam/

²http://ro.wikipedia.org/wiki/Vendetta și http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_talionului

Sursa: Richard Beiderbeck: Die Moral der Bibel – recht merkwürdig (traducere Sz)

Poate te interesează și…

Comentariile sunt închise.