8 lucruri pe care nu ți le va spune preotul despre Biblie


În timp ce serveam ca preot, mi-am dat seama de un lucru, atât din propria-mi experienţă, cât şi din experienţa altor confraţi ce servesc în alte congregaţii, şi anume: mulţi preoţi păstrează secretul în legătură cu Biblia, anumite lucruri învăţate în seminar, altele cunoscute prin studiu, ce ar aduce prejudicii frecventării şi participării la liturghie duminica.

Acest lucru îi pune pe unii colegi într-o teribilă dificultate, forțându-i să spună lucruri obligatorii din punct de vedere doctrinar, dar care, în conştiinţa lor, sunt puse sub semnul întrebării. În cazul meu, problema s-a rezolvat simplu: am părăsit preoţia. După acest moment am primit mesaje de felicitare din partea a doi preoţi din două parohii învecinate. Unul din ei, în special, mi-a transmis un mesaj foarte bine articulat, spunându-mi că sunt un nororcos având şi o altă pregătire profesională, pe care mi-o pot relua pentru a-mi câştiga existenţa. În cazul lui, lucrurile nu stau aşa: având doar pregătirea teologică, se simţea prins ca într-o capcană şi forţat să spună lucruri în care nu mai crede. A sosit timpul ca secretele despre Biblie să iasă la suprafaţă. A sosit timpul că toți creştinii să cunoască ceea ce preotul lor nu are voie să le spună.

1. Apostolii lui Iisus nu știau că acesta s-ar fi născut dintr-o virgină

Cele mai vechi scrieri cunoscute în legătură cu naşterea lui Isus nu sunt povestirile lui Matei şi Luca, ci scrierile lui Pavel către Romani. El a scris aceste scrisori după ce s-a întâlnit şi a vorbit cu Petru şi cu alte persoane, care l-au cunoscut pe Isus şi, de asemenea, pe mama şi fraţii acestuia. Din tot ceea ce a vorbit cu aceştia, Pavel nu dă nici un semn în scrierile sale că ar fi auzit de vreo virgină ce a născut. În schimb, el scrie despre Isus ca fiind un descendent al lui David, “by flesh”, deci biologic, şi a fost declarat Fiu al lui Dumnezeu prin învierea sa, nu prin naşterea sa. (Romani 1:3-4).

Povestirile lui Matei şi Luca, indicând o virgină din Bethlehem, (locul naşterii lui David), care a născut pe pruncul Isus, au fost scrise mult mai târziu şi nici chiar apostolii lui Isus nu s-au exprimat vreodată, în vreun fel, în legătură cu acest subiect.

2. Isus a spus că nu vrea să ofere nimic păgânilor/necredincioșilor

Curentul creștin, cea mai răspândită religie a păgînilor care îl venerau pe Isus, este o enormă ironie, deoarece, în misiunea sa, Isus a declarat că nu are nimic de oferit păgînilor (celor care nu sunt evrei).

Matei 10:5 arată că Isus a dat instrucţiuni clare discipolilor săi de a nu merge în nici un loc unde s-ar afla păgâni. Este adevărat însă că în Capitolul 8 al Evangheliei după Matei şi Capitolul 7 al Evangheliei după Luca, se vorbeşte despre Isus vindecând un slujitor al unui soldat roman. Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a faptului că suferindul i-ar fi spus lui Isus că el se consideră nedemn de atenţia acestuia.

Se pare însă că Isus bănuia că acest slujitor de soldat roman este evreu, de aceea l-a vindecat, pentru că, într-o altă ocazie, o femeie romană l-a rugat să-i vindece fiica, dar Isus a ignorat-o (Matei 15 :21.28). Femeia a fost atât de insistentă, încât apostolii l-au sfătuit pe Isus să o alunge. Într-un final, când femeia a îngenunchiat în faţa lui, acesta, nemaiputând s-o ignore, i-a spus că el serveşte doar interesele oilor rătăcite ale Casei Israelului. Apoi a continuat spunându-i că, în faţă lui, nefiind evreu, ea nu e mai bună decât un câine, adăugând că nu e drept ca până şi câinii să beneficieze de hrana destinată copiilor. Doar după ce femeia a replicat că până şi câinii primesc fărâmituri de la masă stăpânilor, Isus s-a rugat pentru credinţa ei şi i-a acordat ajutorul cerut.

Alte dovezi cum că Isus avea o atitudine neprietenoasă faţă de romani reies şi din faptul că, după moartea lui, discipolii lui Isus s-au organizat într-o rezistenţă, care a dat mari bătăi de cap lui Pavel în acţiuneasă de convertire a romanilor la creştinism (vezi Galateni 2:11-14). Creştinismul a devenit religia romanilor nu atât datorită activităţii depuse de Isus în timpul vieţii sale, cât a eforturilor lui Pavel în acest sens şi a faptului că, majoritatea evreilor, spre care ţintea cu adevărat Isus, i se împotriveau acestuia.

3. Isus spune tuturor, în primele trei evanghelii, să nu-l considere Dumnezeu

Evanghelia după Ioan ne arată un Isus care se consideră divin – mereu şi mereu. Dar niciunde în Evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca (care în accepţiune largă au fost scrise înaintea Evangheliei lui Ioan şi astfel, mai aproape de evenimentele descrise) nu susţin divinitatea lui Isus.

De fapt, în toate aceste evanghelii Isus apare mereu spunând că el nu trebuie gândit, perceput ca un Dumnezeu. Marcu 10:18 spune “De ce mă numiţi bun? Doar Dumnezeu e bun”. Cu siguranţă, se simţea ofensat la gândul că putea fi considerat a avea mereu dreptate, la fel ca Dumnezeu. Isus apare susţinând acest lucru şi în Luca 18:19 şi Matei 19:17.

4. Aparițiile de la Înviere din Evanghelii diferă substanțial una de alta

Diferenţele dintre redarea momentului Învierii lui Isus în Evanghelii sunt substanţiale, incluzând locul unde le-a apărut apostolilor săi la această înviere. În Evangheliile lui Matei şi Marcu, locul învierii este Galileea. În Evanghelia după Luca, şi apoi şi în Faptele Apostolilor, apariţia a avut loc numai şi numai în interiorul şi în jurul Ierusalimului.

Şi pentru o confuzie şi mai mare: în Evanghelia după Ioan, Isus apare atât în Galileea, cât şi în jurul Ierusalimului. Apariţia lui Isus înviat ar fi creat o impresie atât de puternică, încât se ridică întrebarea cum de un atare eveniment să fie tratat atât de superficial în toate Evangheliile.

5. Isus a fost împotriva rugăciunii publice

Se pare că cei ce susţin rugăciunea publică în diverese momente publice, cum ar fi, întâlniri guvernamentale sau meciuri de fotbal, nu cunosc Biblia.

Dacă ar cunoaşte-o, ar ştii că Iisus a fost categoric împotriva acesui fenomen. În Matei 6:1, Isus atrage atenţia asupra faptului că cei ce se roagă în faţa altora nu vor beneficia de răsplata Tatălui din Ceruri. În Matei 6:6, care este o prefaţă a Rugăciunii Domnului, El spune că pentru ca cineva să se roage, e nevoie ca acel cineva să meargă singur într-o încăpere, să închidă uşa în urmă lui şi să se roage în secret. Mai mult, în Versiunea Bibliei regelui James, acesta traduce noţiunea de încăpere de rugăciune folosind termenul de “dulap de rugăciune”.

Poate o şi mai mare relevanţă în acest sens o are Matei 6:5. Isus critică aspru pe cei ce se adună şi se roagă cu voce tare în sinagogi, acele locuri publice de venerare din timpurile sale. Bazându-ne pe acest fapt, putem spune că s-ar putea ca Iisus să fi fost chiar şi împotriva rugăciunilor publice în biserici şi, cu atât mai mult, la întâlniri guvernamentale.

6. Unele capitole ale Bibliei sunt falsuri

Profesorii mei de seminar au menţionat că unele capitole din Biblie (notabile sunt unele scrisori atribuite lui Pavel) sunt scrise probabil de persoane care au minţit în legătură cu identitatea lor, în scopul de a câştiga autoritatea lui Pavel pentru a-şi pune în aplicare propriile idei. Însă profesorii nu au fost niciodată foarte categorici în privinţa asta şi nu au folosit niciodată termenul de “fals”. În schimb, au folosit termenul de “pseudoepigrafă”, un termen pretenţios ce defineşte atribuirea unei autorităţi în mod eronat, care exprimă adevărul, dar care prin forma sa pompoasă, ajunge să-l denatureze.

cel ce nu stie credeSuspecte sunt în special aşa numitele epistole pastorale: 1 şi 2 Timotei şi Tit. Datorită faptului că acestea sunt trecute în Biblie sub numele lui Pavel, unii susţin că sunt autentice. De exemplu, în pofida faptului că Pavel a arătat mereu respect faţă de femeie, în 1 Timotei el pare să gândească altfel. În 1 Timotei 2:11-15 Pavel ar afirma că femeia trebuie să fie tăcută şi supusă şi că ea va fi mântuită doar prin naşterea de copii. Un punct de vedere asemănător, cum că femeia trebuie să fie tăcută în biserică, apare intr-o scrisoare autentică a lui Pavel, în 1 Corintieni 14:34-35. Oricum, conţinutul acestor versete contravin atât de flagrant cu conţinutul pasajelor în care ele apar, şi de asemenea cu ideile din alte scrieri ale lui Pavel, încât par inserţii ale unei alte persoane în textele lui Pavel, cu intenţia de a-şi justifica atitudinea represivă faţă de femei, ca venind din partea lui Pavel.

La fel şi în zilele noastre, acele versete din 1 Timotei şi 1 Corinteni sunt folosite de persoane ce nu sunt ceea ce ele pretind a fi, în scopul de a justifică excluderea accesului femeii din conducerea Bisericii.

7. Unele părţi din Biblie sunt scrise intenţionat în contradicţie cu conţinutul altor părţi

Nu doar că Biblia conţine multe contradicţii, dar unele din acestea sunt scrise în sine intenţionat.

Să luăm de exemplu Psalmul 51 din Vechiul Testament. Acest psalm a fost scris după ce Babilonia a distrus Ierusalimul (incluzând templul construit de Solomon) şi a obligat locuitorii săi să ia calea exilului. Din moment ce Templul lui Solomon nu mai putea fi utilizat pentru aducerea de jertfe, autorul Psalmului 51 ne atenționează în versetele 16 şi 17, spunând că Dumnezeu nu are nevoie de aducere de jertfe, ci doar de o inimă mâhnită.

Dar apoi, cineva care nu a fost de acord cu această idee, a adăugat în continuare versetele 18 şi 19, care spun că lui Dumnezeu i-ar plăcea să-i fie aduse jertfe, acestea putând fi urmate apoi de o reconstrucţie a Ierusalimului.

În Noul Testament găsim un exemplu în mesajul lui Ioan Botezătorul. Evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca, toate îl arată pe Ioan Botezătorul spunând că el oferă un botez de iertare a păcatului, doar prin căinţă. Dar mai apoi, autorului pare să nu-i mai placă asta şi spune că iertarea vine doar prin jertfă, adică prin sângele pe care însuşi Isus l-a vărsat. Deci, în contradicţie cu alte evanghelii, el spune că mesajul lui Ioan Botezătorul este acela că Isus este o pildă a sacrificiului mielului lui Dumnezeu.

Contradicţii de felul celor din Psalmul 51 şi a celor spuse de autorii evangheliilor despre Ioan Botezătorul, se găsesc atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, demonstrând că Biblia este un joc interactiv ale unor fracțiuni religioase, care deseori se contrazic unele pe altele.

8. Apostoli care au fost învăţaţi chiar de Isus însuşi insistă că Pavel a greşit în legătură cu Vestea cea Bună

Apostolul Pavel a fost mereu atacat pentru convingerile sale. În Galateni 1:6-9 el se plânge de cei ce pun la îndoială cuvântul lui şi determină astfel lumea să se îndepărteze de învăţăturile sale. Nedorind să dea voce opoziţiei, el nu a adus în discuţie ideile contestate. El nici măcar nu a considerat vreodată că ar putea greşi, spunând în acelaşi pasaj din Galateni, că, chiar şi un înger din ceruri care ar îndrăzni să-l contrazică, ar trebui să fie blestemat.
Pe oponenţii săi Pavel îi numeşte în 2 Corinteni 11:13 “apostoli mincinoși, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos”. Dar cine sunt aceştia? În 2 Corintieni 11:5 el îi numeşte ironic “nespus de aleși”. În acea vreme, “super apostoli” putea însemna doar un singur lucru: apostoli originali.

Acest lucru înseamnă că cei ce au cunoscut pe Iisus, au fost alături de el și au fost învăţaţi de acesta întimpul vieţii lui, au considerat că Pavel a greşit în legătură în învăţăturile sale.
Acest lucru ne conduce la următoarea întrebare: atâta timp cât învăţăturile lui Pavel au devenit baza credinţei creştine, ar fi fost Isus de acord cu religia proclamată în numele său azi în lume? Răspunsul la această întrebare este baza cărţii mele “Fabricând credința”.
__________________________

Sunt încă creştin, dar nu cred că ar trebui să ne ascundem de anumite lucruri referitoare la credinţa noastră. Câţi preoţi cunosc aceste lucruri, dar păstrează tăcerea asupra lor? Câţi dintre ei privează parohiile lor de o înţelegere mai profundă a credinţei, în complexitatea ei? Va trebui să vrem să recunoaştem câteva adevăruricare probabil ne vor răni la început.

__________________________
Traducere și adaptare de Beatrice Pauliuc a articolului 8 Things Your Pastor Will Never Tell You About the Bible.

 

Comentariile sunt închise.